Ceva nou și de bun-simț în București, pentru cei care folosiți STB și/sau Metrorex. O să urmăresc și eu dacă și cum chiar se va implementa treaba asta:
„Societatea de Transport București (STB) a anunțat că persoanele care vorbesc la telefon pe speaker, ascultă muzică fără căști sau urmăresc videoclipuri cu sonor în autobuze, tramvaie și troleibuze ar putea fi amendate. În perioada următoare va exista o campanie de informare urmată de controale și, la nevoie, de aplicarea de amenzi. În același timp, și conducerea Metrorex a anunțat că va difuza în timpul călătoriilor mesaje audio prin care li se va cere călătorilor să păstreze liniștea.”
Dacă vă întrebați cum s-a ajuns la așa anunțuri, simt să scot în evidență că e implicată și o petiție, lansată pe platforma Declic „CampaniaMea” de Georgiana Mihalcea, jurnalistă la Totul Despre Mame și mama lui David, un tânăr autist despre care scrie de șapte ani în serialul „La braț cu autismul”.
Iată ce povestea Georgiana, la momentul lansării petiției:
„De-a lungul timpului am povestit despre terapii, despre școală, despre fricile și victoriile noastre, dar și despre toate obstacolele aparent mărunte care pot transforma o ieșire obișnuită într-o provocare. Articolul acesta nu este însă doar despre autism și nici despre copilul meu. Este despre un obicei care, aproape pe nesimțite, a devenit atât de răspândit în transportul public, încât mulți dintre noi au încetat să îl mai observe. Îndrăznesc să schimb puțin lucrurile, dar am nevoie de cât mai mult ajutor ca să reușesc sensibilizarea autorităților.”
M-a sensibilizat ce-a zis Georgiana, inclusiv faptul că:
„După sute, poate chiar mii de călătorii prin Capitală, am decis să fac ceva ce nu credeam că voi face vreodată: am lansat o petiție prin care cer Societății de Transport București și Metrorex să difuzeze un mesaj simplu pentru călători: „Folosiți căști, nu difuzorul!”.”
Pe mine, ca om care crede în importanța petiționării autorităților dar care poate să înțeleagă și alte credințe, mă bucură această campanie.
Rezonez cu argumentele petiției și apreciez reacțiile autorităților, parcă mai mult pe cea a STB-ului. Că Metrorex s-a angajat la o postare pe social media pe aspectele sesizate (bună și asta, nu zic), pe când conducerea STB zice că pregătește măsuri pentru combaterea poluării fonice din mijloacele de transport, inclusiv prin controale și sancțiuni. Vezi, Metrorex, STB cum poate? :)) Pe de altă parte, Metrorex deja a făcut ceva, pe când STB zice că va face.
‘Nfine, eu rețin așa: este posibil ca, în viitor, călătorii de pe mijloacele de transport în comun să fie anunțați, oficial, că nu e ok să folosească difuzorul telefonului mobil pentru a asculta muzică, pentru a viziona videoclipuri sau pentru a purta apeluri video. Sigur, unii ar putea interpreta că aceste autorități se vor pune în calea fericirii celor care vor să se comporte în spațiul public precum în propria sufragerie. Aștept ca și când o petiție cu contra-argumente.
Până atunci, curiozitate: pe voi ce vă deranjează cel mai tare când mergeți cu mijloacele de transport în comun? Care e regula aia nescrisă pe care ați vrea să o respecte toată lumea?
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Fix asta mă deranjează în toate spațiile publice, nu doar în mijloacele de transport: folositul difuzorului la cele mai înalte cote. Îmi pare rău pentru vârstnici, pentru că ei au obiceiul ăsta mai mult de nevoie, dar, dacă nu e o urgență, statul la taclale prin apel video poate fi amânat pentru când ajungi acasă.
Sau pot folosi difuzorul la maxim, dar nu pe modul video. Tot deranjant, dar mai puțin, răul mai mic, cum ar veni.
Exact asta ma deranjeaza, vorbitul pe speaker, ascultat de clipuri si muzica fara casti. Peste tot, nu doar in transportul in comun, pe care oricum il folosesc rar. Am fost odata internata, o femeie din salon vorbea prin video fara casti efectiv toata ziua, cu orele, si nu exagerez. Am rugat-o sa inceteze, era deranjant. I-am zis sa isi ia casti, nu voia, nu retin motivul. Am stat cateva zile acolo in toiul discutiilor ei. Mai scurte si la volum redus dupa ce i-am zis ca ma deranjeaza.
Misto initiativa
Era la un moment dat o campanie împotriva aruncării mucurilor de țigară pe jos și, în acest scop, se împărțeau un fel de scrumiere portabile fumătorilor de pe stradă. Cred că o campanie de genul, dar cu căști (simple, cum distribuie unele companii aeriene călătorilor), ar putea fi binevenită, inclusiv prin spitale…
Nu mă încântă atmosfera mormântală din metrou. Într-o dimineață frumoasă de weekend, un prieten venit în vizită din Piatra Neamț, a dat ”bună dimineața!” cu veselie, când a intrat în metrou. I s-a răspuns cu tăcere și fețe încruntate.
Dar nici vorbitul tare sau cu telefonul pus pe difuzor nu e OK.
Parcă nu mai găsim echilibru în nimic. Totul e la extreme!
Deocamdată, Metrorex nu am auzit să fi difuzat vreun mesaj în sensul declarat în urma petiției. Și circul zilnic cu metroul.
Am să urmăresc.
Poate aveai căștile pe cap și nu ai auzit. 🙂
Nu umblu cu căștile în spații publice. 😛
În prima perioadă în București fix asta m-a „lovit” la metrou, atmosfera mormântală. Dacă auzeam pe cineva dând vesel binețe sigur răspundeam, și mai vesel!
Metrorex a postat un mesaj pe social media pe tema asta, așa cum a scris în răspunsul către Georgiana. Iar de mesajele audio au zis că vor difuza „anunțuri cu cele mai importante reguli”. Sincer, din răspuns, nu prea-mi reiese că asta cu căștile va fi inclusă printre cele mai importante reguli.
Să fiu sincer nu mă deranjează nici așa nici așa. Nu am absolut nici o problemă cu gălăgia, dar parcă mă înspăimântă liniștea aia în care îți auzi și gândurile.
Și unde undeva era gălăgie înainte, crede-mă pe cuvânt când spun că deodată liniște pare sinistru.
Cred că ține de fiecare. Nu găsesc nimic sinistru într-o linişte totală. Pot tolera zgomotul, dar apreciez liniştea.
Liniște în care să-ți auzi gândurile în transportul comun din București? Nu cred c-am pățit vreodată așa grozăvie, există așa ceva?
Peredhil, atunci când ești obișnuit cu un anumit nivel de gălăgie, într-un anumit loc și deodată totul se reduce la o liniște din aia monumentală în care îți auzi propriile gânduri, crede-mă pe cuvânt. Este al naibii de sinistru. Am experimentat pe pielea mea asta și nu este o senzație prea plăcută!
Am experimentat şi eu. În condiții de mediu sau când îți pierzi temporar auzul (atunci e o problemă de limitare senzorială bruscă). Cred că singura situație când se apropie vag de straniu, nu neapărat sinistru, e noaptea, pe coclauri, când ar trebui să auzi insecte, arici foșnind prin iarbă, ceva, dar din diverse motive intervine un episod de liniște mormântală.
Anduță, voi la Declic ați pornit avalanșa… poate acolo se va ajunge!
Mă deranjează chestia asta absolut peste tot pe unde se petrece. Alături de ronțăitul de fel de fel de căcaturi este motivul principal pentru care calc foarte rar într-o sală de cinema.
Iar de acum trebuie să așteptăm să vedem câți controlori vor fi bătuți când vor încerca să aducă lucrurile în normalitate.
Nu mănânc la cinema, dar o fi posibil să nu faci zgomot dacă mănânci pop-corn sau nachos? Mă gândesc, dacă ar fi o petiție, cum ar putea suna: fără ronțăit la cinema? fără pop-corn și nachos la cinema? fără mâncare la cinema? Ca la teatru, așa?
Până la urmă un film este și el un act de cultură. Exact ceea ce este și o piesă de teatru. Mâncatul ar putea fi înainte sau după el. Mi-e teamă de zilele în care ne vom duce cu o șaorma ca să-l vedem pe Iureș. Mult nu mai este până atunci. Eventual la Mălăele, când face câtă o glumă bună să-i mai și spunem din sală „beton asta, coaie, să moară familia mea dacă nu ești bun!” 🙂
Plus că mâncatul e bine să se facă la masă, ideal cu farfurie și tacâmuri. Sigur, uneori n-ai cum să eviți mâncatul în picioare sau în poală, dar la cinema asta a devenit regulă. Nescrisă, din fericire, se bucură optimista din mine. Nu mi-e teamă, eu n-o să mă duc niciodată cu șaorma la spectacolele de teatru! Bine, dacă o să se pună mese ca la spectacolele de stand-up și vor servi doar șaorma, atunci aia e. Da’ o să strâmb din nas grav dacă nu au farfurii de porțelan și tacâmuri din argint!
Spre deosebire de unii antecomentatori, nu mă deranjează absolut deloc liniştea. Care vrea să asculte ceva, căşti. Cel mai probabil pe ceilalți nu-i interesează.
Personal utilizez tot timpul căşti şi, în general, evit convorbirile la telefon în transportul în comun sau în aglomerație, sau le scurtez la limita politeții. De obicei, nu sunt subiecte de importanță uriaşă, că nu arde. Iar dacă arde, nu-s pompier…
Și eu m-am obișnuit să am căștile cu mine peste tot, uneori chiar mi se pare că le și folosesc prea des și mi-e că par anti-socială. De fapt, am fost avertizată că risc să devin anti-socială dacă le tot folosesc, pfff!
Cred că sfătuitorii tăi au fost la aceleaşi cursuri de sfat cu ai mei. Şi pe mine m-au avertizat că par antisocial. Replica a fost că mă bucur şi e un bonus. Just de altfel, pot emula adecvat socializarea când e nevoie, sau ca exercițiu, în rest mi se fâlfâie.
Sunt enervanti aia care vorbesc tare si mai ales prost. Dar cel mai enervant e transportul in sine. Daca trebuie sa schimbi doua mijloace, si cam trebuie, faci o ora.
Sistemul de transport este gandit pentru alta geografie a orasului, din alta epoca. Ai linii care merg spre nicaieri (noroc ca se construieste si se reconfigureaza) si trasee neacoperite suficient.
O oră? I-auzi, s-a fluidizat traficul în Bucureşti.
Am un vecin norvegian care vorbește numai pe speaker. Are și AudiQ7. La un moment dat i-am spus cam cine are apucături de felul ăsta prin România. A zis că nu tine telefonul la ureche pentru că îl iradiază.