Filmul care chiar mi-a plăcut

Sâmbătă am hotărât că trebuie să văd și eu, pardon, să vedem, The Odyssey.

Dacă vreți să citiți ceva absolut fenomenal despre film, și nu numai, vă rog să-l vizitați pe Krossfire, care a scris un megasuper-articol despre asta. Vlad este probabil singurul om cu blog care, atunci când se decide să publice ceva, mă face să mă simt obligat de nivelul scriiturii să-mi pun papucii de casă în picioare, ăia bunii de întâmpinat oaspeții cu ștaif, să înghesui ambii gluteus maximus în cel mai comod fotoliu și să îl citesc acompaniat, neapărat, de o cafea fierbinte și aromată.

Sunt genul de spectator pe care îl apucă mâncărimile după treij’ de secunde de la așezarea pe orice scaun. La 10 secunde după alea treizeci se desfășoară cavalcada gândurilor:

• Are cinematograful mai multe săli?

• Ce se rulează în celelalte?

• Sunt șanse să fie mai mișto decât filmul la care sunt?

• Hmm, am închis apa de la baie?

• Pff, am trecut pe lângă taraba aia cu înghețată și nu m-am uitat dacă au din aia cu fistic.

• Și dacă au, care sunt șansele să fie la fel de bună ca gelata fraților italieni?

• Băi, chiar, de ce nu au avut scris dacii?

• Ce nume de căcat, FCSB!

• Doi ani de secetă prăbușesc orice societate modernă.

• Ce prost este Grindeanu!

• Oare de ce nu îmi vine să mă piș? Sigur am ceva la prostată!

Ei bine, dragii moșului, timp de 172 de minute subsemnatul a fost țintuit de Nolan în scaun. Fără mâncărimi, zero gânduri, toată atenția mea a fost all-in. Cred, după culoarea vineție și fața amorțită, că nici cu respiratul nu prea m-am descurcat.

Nu credeam că mai apuc un regizor care să dețină ouăle să turneze în 2026 un film al cărui scenariu i-ar fi oferit din plin prilejul ca mizeriile CGI să abunde, dar care să aleagă să urmeze rețetarul cinematografiei clasice.

Efectele minimale, cadrele pe locație, desfășurarea poveștii, momentele de introspecție, au constituit rețeta perfectă pentru mine.

Zilele astea, știu că unii o să râdeți, cum, băh, de nu l-ai văzut până acu, o să mă uit la Oppenheimer.

Dacă singurul motiv care stă între voi și filmul lui Nolan este valul de hype pe care l-a creat pelicula… fuck that, duceți-vă să-l vedeți! Sau dacă l-ați văzut cum fuse?