Nu știu ce fel de tați sau mame sunteți voi, dar eu sunt genul de tată cloșcă.
Boon, soția mea și cu mine deținem, pe persoană fizică, una bucată adolescent super enervant de 17 ani și încă una de preadolescent de 12 ani, care lucrează asiduu la a deveni insuportabil. Acestea fiind lămurite, trebuie neapărat menționat că, în desfășurarea zilnică a relațiilor dintre noi, părinții, și ei, copiii noștri, tot oțelul din lume se pare că a fost turnat în minionul corp al soției, în timp ce malul care îmi servește drept ambalaj pentru organele interne este modelat din plastilină.
Sâmbătă, plecat fiind, am fost sunat de cel mic, care m-a ocolit diplomatic prin toți boscheții amintirilor ca să își îndulcească cerința: să dau leuți pentru subscripția pe o lună la un joculeț de pe telefon, Brawl Stars, care, asta a fost precizarea lui, este mai ieftină decât cea a ultimului joc la care subsemnatul a dat cu cardul. Adică Brawl Stars, 33 lei, comparativ cu aproape 48 de lei cât este Clash Royale. Cerință pe care am rezolvat-o fără comentarii.
Măi cetățeni, știți câți leuți a plătit fratele vostru, spre disperarea și nervii soției, pe tot felul de subscripții cerute cu glas de milog de cei doi băieți pe care ne-am angajat să îi creștem? Mulți, pentru multe! Credeți că s-au jucat jocul ăla o lună? Nah, plătit de goofy a fost jucat de odrasle cu indulgență timp de o săptămână sau maximum două, ca apoi să fie abandonat cu seninătate. Și cine credeți că cerea alți leuți pentru subscripția altui joculete? Nu eu.
Când ajung acasă, pun piciorul în prag, îi iau telefonul celui mic să văd ce timp de joc are pe Brawl Stars. Parcă mă și văd: „Băi tati, lasă dracu’ româna aia și joacă de toți banii! Doar 50 de trofee astăzi? Nțț, nțț, nțț… Ne supărăm, să știi!”
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Oh, daaa! Cunoaștem. Și tot la mine se milogește, căci soția e ca un stâlp la „prostiile astea”. Și normal că eu o iau in freză când se află.
Eu nici freză nu mai am.
Nici măcar minute de telefon nu ii dau, pentru a folosi Gmaps. Cum le gestionează așa le are. Pune creierul și inventează bani, cumpără, revinde tot felul de console pe OLX. Viața e greu!
Am mai zis, junior are 16, țin amereul la zi pentru ca la 18 ori terminarea studiilor are sarcină să dispară din casă și să facă figurație cui va accepta😘
Pff, te-a stricat norveghia aia. Eu sunt mai latin așea, mămos.
Norveja a venit perfect pentru că, dealtfel, eu am crescut la școala aspră a partidului😬
Comunistu-le.
Eu am cotizat din greu pentru astfel de joculețe, mamaie fiind. Am scăpat de ceva timp, că are alte preocupări și e în ultimul an la liceu. Campionatul de handbal, pregătirea pentru bac, „iubi”… Parcă handbal juca și al tău cel mare, mai joacă?
Cel mare se joacă cu prietena. A rămăs cel mic cu baschetul.
Nepotul meu e perseverent, joacă handbal de la 7 ani, deci de aproape 12. Și „iubi” e tot handbalistă. Na, să mă laud și eu.
Eu am băgat nițeluș în Blizzard. Cumpărat jocurile, ediții deluxe, chestii de prin shop, subscripții pe mai multe conturi, făcut cadouri. Că susții companiile ce îți plac, nu le mai piratezi produsele.
După care, când au trecut linia roșie a muismului organizat și constant, s-a dus totul la 0, și nu voi mai pune veci mâna pe ceva scos de ei. Nici măcar piratat.
Am Diablo 1 + Hellfire o ediție super mișto. Tot ceva deluxe.
Și eu cedez rapid rugăminților fierbinți ale juniorului rămas junior și manifestez foarte multă mărinimie în a-i suporta costurile generate ocazional de joculețe. Din alocația lui, desigur. Dacă nu îmi cere plăți către Google într-o lună, la final de lună îi dau aproape toată alocația, că s-a cam dedat la cappuccino băiatul. Dacă îmi cere pentru jocuri, îi scad din alocație dublul costului, că doar cafeaua de specialitate costă în oraș, iar eu i-o fac gratuit acasă.
Noi le dăm de ceva timp alocația. O numesc pensie.
Eu cotizez anual doar la Fifa, in rest … replica mea a fost dintotdeauna „nu dam bani pe jocuri”. Daca jocul e pe bani, cautam altul free.
Cu ceva ani in urma am mai cotizat si la Mindcraft.
Am cotizat insa, chiar cu ceva placere, la antrenamentele de fotbal, baschet, inot, patinaj, role sau karate. Iar acum cotizez pentru sala (tot 17 ani si aici)
Și eu am fost gamer hardcore, așa că îi înțeleg.
Ce buna era perioada in care ma buzunareau mai mult pentru bani de jocuri si joculete, console si alte miniuni, scapam ieftin ca braga si bugetul nici nu simtea nimic.
Apoi, cu facultatea, alte cerinte, alte pretentii, alta presiune pe buget, mai o chirie, mai niste excursii prin strainatate (japi si alte chestii relativ exotice), un fleac, m-au ciuruit.
Bucura-te de perioada asta 🙂
Exact despre părăsirea cuibului vorbeam zilele trecute cu soția.
Eu sunt insensibilă la tactici de-astea de manipulare mai ales când ținta e un ”joculeț”. Din fericire și pentru mine și pentru fii-mea, a trecut demult vremea când îmi cerea voie sau bani pentru așa ceva. Am finanțat socializarea IRL. A fost o investiție bună zic.
Se presupune că femeile sunt partea sensibilă. Aham, sigur.
Al meu dupa ce si-a luat calculator nou anul trecut nu mai vrea sa dea bani pe jocuri. Pur si simplu alege chestii care sunt ieftine si le joaca de le merg fulgii. Nu si-a luat niciun joc AAA in ultimii 2 ani desi acum (inca) ar putea juca orice.
Le-am făcut anul trecut pc de jocuri. Stau și mă gândesc cum ar fi fost să iau astăzi ăia 64 de giga de ram.
Eu nu cred ca o să cheltui un leuț, dar cred că Doamna e mai soft așa… dacă vor vrea să își cumpere singuri. Eu mă duceam cu colindatul ca să fac bani. Apoi cumpăram eugenii din en-gros și le vindeam la școală la bucată, apoi am cumpărat aur. Dacă m-or moșteni la vrajeală și la antreprenoriat… își vor face banii singuri.
Până atunci nu am traume din astea!
Trebuie neapărat un băiat ca să înțelegi ce înseamnă reducere 50% pe steam la ceva joc în trend.