Sunt familiarizat destul de competent, și de destui ani, cu zona de avant-garde metal, pe care, tot spre bucuria mea, tot mai mulți artiști în ultima perioadă și-au găsit rezerve de curaj să o încerce.
Ca ascultător de metal extrem destul de tradițional, recunosc că am avut un șoc cultural când am auzit pentru prima dată Ved Buens Ende, Deathspell Omega sau maudlin of the Well. Muzica lor m-a pregătit să abordez un Starke Stücke al celor de la Panzerballett ca fiind o audiție lejeră și naturală.
Cu norvegienii ăștia nebuni din Trondheim m-am intersectat acum vreo doi ani. A fost dragoste de la prima ascultare. Mi-am urmat calea deja bătătorită și am luat la mână toate albumele lor. Pe care le găsiți aici.
Oamenii au ales să asambleze muzica din elemente de punk, hardcore, jazz, death metal și progresiv. O abordare deloc obișnuită sau facilă, însă cumva le-a reușit pe fiecare album. De fapt, specialiștii în muzică i-au arondat curentului deathjazz, un subgen al altui subgen și el destul de obscur.
Anul ăsta, oamenii au sărit în lume călare pe un nou album: Hard Anger. O nebunie muzicală, la fel ca și precedentele. Albume de genul ăsta sunt exemplul perfect că dadaismul nu doar că există, ci și prosperă.
Kill este un exemplu relevant că albumul este capabil să te surprindă la fiecare piesă. La fel de ofertant ca piesa Kill este, de altfel, întreg materialul. Nebunia specifică hardcore-ului este urmată de pasaje în care saxofonul este rege, totul pe un ritm furios de thrash, bine garnisit cu elemente de punk. Un exemplu perfect este Kjærlighet for alle, piesa care deschide Hard Anger.
În concluzie, Hard Anger este un album pe care este indicat să îl asculți cu centura pusă. Departe de tot ce ține de metalul tradițional și, totuși, în anumite momente, atât de aproape.
De neratat!
Agabas – Hard Anger – Deluxe (2026) / 8.5 din 10
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
