Spre deosebire de frații de glie pentru care cea mai bună veggie este porcul, aplecarea mea gastronomică este spre pește. În special cel oceanic.
Pentru că de aproape două săptămâni aerul casei nu a mai fost îmiresmat de un pește cinstit, bronzat pe îndelete la cuptor sau pe antiaderentă, îmbăiat într-un strop de ulei de măsline aromatizat de o crenguță de rozmarin și un praf de paprika afumată, am decis că este timpul să îndrept o asemenea lipsă.
Singura persoană care a sărbătorit cu câteva butelci de șampanie lipsa din bucătărie a unui asemenea vertebrat acvatic a fost soția, care se uită la genul ăsta de legume de apă ca Savonea la noua lege a pensiilor magistraților.
Pe cale de consecință, ieri, după ce am executat alte cumpărături, am intrat într-o pescărie de unde cumpăr destul de des carne de porc de Atlantic sau Pacific, hotărât să nu plec de acolo fără niște macroi dolofani în sacoșă.
– Patru bucăți, vă rog, i-am comunicat, cu un zâmbet cabalin întins pe toată moaca, simpaticei vânzătoare. Blonda s-a executat, i-a înghesuit pe cei patru într-o sacoșă, după care i-a aruncat, cu energia oamenilor mai tineri ca mine, pe cântar.
– 79 de lei, a ciripit privighetoarea oxigenată.
Fiind cumpărător de macrouri de cursă lungă, dovedind de-a lungul vieții, prin digestie, capacitatea de stocare a unui pescador mediu, cam știam prețurile la genul ăsta de pește. De exemplu, macroul de Lidl sau de Penny, eviscerat, cu căpuțul brâncovenit, este în jur de 25-27 de leuți kilul. Totalul ăla m-a lovit ca un șpiț în genitale, așa că am simțit nevoia financiară să întreb de când kilul de macrou costă cât jumătate de kil de somon.
– Este norvegian, m-a lămurit doamna.
Din cauză de ochi holbați a neîncredere, s-a simțit obligată să mai aducă precizări prin care să justifice cantitatea mai mare de leuți. Așa că a scos din cutia frigorifică un bax plin cu frații celor din sacoșa mea, ca să îmi arate eticheta.
– Este FAO 27, domnu’, de aia este așa scump. Info
Dacă nu știați, numărul ăla certifică faptul că macrourile au fost pescuite într-o zonă unde iarba este cea mai mătăsoasă, fără pesticide, unde peștii au libertatea de a zburda neîngrădiți și cu sufletele umede, pline de fericire, pe pășunile marine ca unicornii pe curcubeu. Sincer, dacă mă gândesc, am mai luat macrouri din ăștia de la vikingi, dar cred că nu am sesizat diferența de preț. Probabil taxele lui Bolo m-au făcut mai suspicios la ce lei trebuie să dau pentru achizionat de chestii.
Cei patru scumpi, curățați, vor sta la frigider pentru 24 de ore acoperiți doar de un strat generos de sare, iar astăzi pofta mea de pește va hotărî forma în care vor ajunge în stomac.
Idei de pregătit porc oceanic la domiciliu aveți?
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
sorry, macrou’ doar la grătar, că numa’ eu mănînc „așa ceva” și doar n-o să împut casa…
altfel, aseară mi s-a executat o maioneză strămoșească în care am încorporat ceva conservă de ton (fără cutie), ceapă de buzău, muștar, capere tradiționale și o roșioară italiană uscată la soare; miam!
azi am în rucsac o conservă de sardine la 5lei dă lidîl; abia aștept s-o strichesc cu o lămîioară!
topul meu la porc d’ăsta:
1. scrumbie de dunăre
2. sardine filetate, la grătar
3. macrou
4.
5.
6. păstrăv
restu’
bine, din ce-mi permit de pe la noi…
Pfoai! Scrumbia de Dunăre (făcută pe grătar sau grill) este Dumnezo’!
4 și 5 sunt ceafă și coaste? Dezlegare la porc?
După ce în copilărie am testat gustul a tot ce avea formă de pește și ajungea la mine în farfurie (și nu numai), am decis că îmi place peștele de apă sărată. Am avut ocazii în care am gustat diferite specii care mai de care mai deosebite și am făcut un clasament.
Pe primul loc ca fiind cel mai bun pește pe care l-am mâncat vreodată este, de departe, pisica de mare.
Locul doi este deținut, pe motiv că aș mânca dimineața, la prânz și seara și nu m-aș plictisi, de sardine. De la cele proaspete, la grătar cu ulei de măsline, usturoi și lămâie până la cele la conserva cea mai ieftină.
Locul trei ar fi ocupat de scorpie. Nu scorpia din mine ci de cea din mare.
Daaa, sardine. Pisica de mare nu am mâncat.
Daaa, pisica de mare e pe primul loc în top. Eram la Năvodari undeva, la o gazdă. El marinar. Pescuise o pisică, ne-a gătit-o. Așaaaa ceva! Visez și acum la ea
Să înțeleg că în martie când voi veni să comand carnați de la tine îmi vei întoarce taxele FAO drept răzbunare buzoiană la adresa vikingilor?
PS : Să îți aduc ceva conserve de makrel? Sos to at sau ulei?
FAO pleșcoi afumați.
De aici imaginea de pește „cinstit”, bronzat, pe îndelete la cuptor, se vede cam ca ceva care declanșează rutina de combătut rasiștii în d-alde Jeloo Sundae. Da’ s-ar putea să fie doar perspectiva mea de om rău, iar autorul inocent în această speță.
Eu nu sunt cu peștele din două motive, oase și când eram mai mic am plecat odată pe Bâsca Chiojdului și am prins la sac vreo 2 castroane de fâțe. Am mâncat cu o poftă de mi s-a făcut un rău după aia… și sincer îți spui că mult timp nu mi-a mai trebuit pește.
Macrou mănanc, dar foarte rar pe motiv că nu are oase. Totuși macroul după părerea mea cel mai bun iese la grătar.
Doamna este înnebunită după doradă. Mă nene când cumpăr dorada zici că sunt cel mai smecher om pe care l-a întâlnit în calea ei. Și cum mie îmi place să fiu smecher în ochii Doamnei, odată pe săptămână când sunt acasă – apar cu 2 dorade așa de nicăieri!
Prinse cu mâna personală, ca să fie cu happy end.
Cine s-a dus aseară la magazin să cumpere niște macrou și niște copane și niște mici și a pornit grătarul? Cine, cine? Ți-ar macroul de râs că aveam o poftă imediat ce am terminat de citit articolul!
De copane și ceafă de macrou am mai auzit, dar mici…
@OldJohn, micii de macrou „este” cei mai buni! Vorbeam odată cu un englez și tot îi ziceam „litleșii” cu muștar sunt probabil una dintre mâncărurile românești pe care le va ține minte toată viața! A venit în românica și a mâncat omul meu la litleși până s-a săturat. Probabil e ca mine în concediu cu ciorba de burtă, dacă mănânc ciorbă – tre neaparat să fie de burtă!
Mi-ai facut pofta de macrou la gratar cu mujdei si mamaliga. Din pacate nu merge la bloc pentru ca impute casa pentru o saptamana.
Am si doua retete pentru apartament.
1. macrou la cuptor cu legume. Gasiti multe retete pe net, alegeti ce va place, dar orice ati face sa il bagati in legumele alea, sa nu stea peste ele ca anukoi pe plaja.
2. macrou fiert (da, ati citit bine) cu ceapa (rosie, dar merge si alba), ulei de masline (al mai bun) si zeama de lamaie.
Cel mai usor se face cu macrou congelat din ala din zona FAO 27 :))). Au la Auchan mai ieftin decat la pescaria din Buzau. Il lasati sa se decongeleze putin, NU de tot, si il taiati rondele de 3-4 cm. Daca e inghetat la mijloc se scot usor matele la fiecare rondea. Apoi se fierbe cateva minute (nu exagerati) in apa cu sare, boabe de piper si foi de dafin. Se scoate cand e gatit si se lasa la racit pana puteti sa-i scoateti oasele si pielea. Procedati cu blandete sa ramana bucatile intregi. Apoi il asezati intr-un vas nu prea adanc si puneti ceapa peste el. Turnati ulei din ala bun si zeama de lamaie dupa gust.
Nu va repeziti, lasati macar 30 min sa isi traga sufletul.
Puteti sa decorati cu felii de lamaie si cateva masline.
Nu am gasit pe net decat reteta de mai jos, dar eu nu pun niciun fel de verdeata.
https://www.facebook.com/groups/1683307225083150/posts/6385883598158799/
Se simte că nici ție nu îți place mâncarea.
Io nu pot mânca ce crește-n apă. 🤷
Prefer un cotlet de porc, cu os, oricărui somon sau ton norvegian.