Am avut norocul să primesc primul calculator, tras la deal de un Pentium 1 de 133 MHz, la vreun an și ceva de la lansare. Primul joc instalat care mi-a mâncat mie, și tuturor celor din gașca noastră, zilele și nopțile a fost Wolfenstein 3D, cărat pe dischete sub formă de arhive.
Zic nouă, pentru că, fiind singurul din cercul nostru care deținea o asemenea mașinărie, dormitorul meu a fost transformat (cel puțin pe perioada sfârșiturilor de săptămână sau a vacanțelor) de către toți prietenii sau amicii mai apropiați în dormitorul nostru.
Câte nopți nedormite, țigările fumate pe geamul dormitorului, aproape de limita superioară a plonjonului de la etajul patru pentru o cât mai perfectă nedetectabilitate, credeam noi, și înjurăturile eliberate în eter cu mare greutate printre dinții încleștați (ca să nu îmi agite părinții, credeam noi) au suportat ai mei timp de câțiva ani. Ar fi trebuit recompensați cu ordin în grad de cavaler, ”Răbdarea Infinită”.
Dar nu despre gamingul în cretacicul timpuriu voiam să scriu, ci despre de ce, indiferent de perioada în care se întâmplă, femeile din viața noastră urăsc timpul dedicat de deținătorul de ouțele măcelăritului virtual de monștri, băieților răi plini de gânduri necurate și misiuni care au ca finalitate distrugerea a minimum un oraș.
Fie că este vorba despre trecutul primul linia de sosire, construit orașe sau piramide, sau înscris 1000 de goluri pe meci de FIFA, tot eticheta de timp pierdut aiurea o poartă.
Chiar dacă faci treabă doișpe ore, iar următoarele patru ore le petreci ținându-ți doamna inimii tale în brațe, manufacturând mângâieri cu generozitatea cu care Ciolaciucă a risipit bugetul statului, cele treizeci de minute petrecute în fața PC-ului echivalează cu un delict de stat sau cu o retrogradare pe scara evoluției Sapiens.
Câți dintre voi au primit cuvinte de dragoste pentru minutele alea de gaming, ca: Da, alții, adică exclusiv ea, muncesc și ție îți arde de jocuri, ai treijdeani, patrujdeani (puneți voi cifra care vă definește numărul de ani deținuți) și te comporți ca un copil fără minte, când ai fi putut să mă ții în brațe? Sau să bați un cui, un covor, plimbat un aspirator a patra oară în 24 de ore prin domiciliul comun. Chiar dacă ai făcut asta înainte, pentru liniștea din habitat, sfătuiesc exersarea schemei cu fermoarul bine tras în dreptul gurii. Și mai puteți pune voi.
Când doamnele noastre or să înțeleagă că unii dintre noi, ăia care au coaiele să își susțină nerenunțarea completă la copilărie, ținem să ne păstrăm inocența primilor ani de viață? În cazul meu, seriozitatea pe linie ar omorî orice urmă de longevitate a relației.
Eu unul am nevoie de momentele mele de copil tâmpit ca să pot merge înainte cu cât mai puține hopuri. Exemplu: zilele trecute m-am jucat vreo zece minute cu o mașină făcută din LEGO, la modul cu sound on, adică: vrum, vrum! Și nu m-am simțit, după ce s-a terminat momentul, mai puțin adult.
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Facem destule lucruri împreună, dar când mă apuc serios de vreun joc, atunci asta e pentru vreo câteva ore/zile. Este o situație acceptată de ambele părți, se mai lasă cu comentarii, dar mai rar. Că e timp pierdut, evident, n-am negat niciodată asta.
Sunteți măritat cu acte?
Chiar și la biserică. Mi-a luat ceva muncă de convingere până am ajuns la asta, de însurătoare zic, dar a meritat.
@Anukoi, biserica a fost pe ceva plajă?
La vremea aceea nu mă prea pasiona plaja, asta a venit odată cu vârsta.
Dacă sunt investit într-o relație serioasă cu pasiuni comune, fie amândoi înțelegem gamingul, fie prioritizez ture lungi pe coclauri, sau alte hobbyuri mai excentrice. Dacă nu, nu mă interesează foarte tare. Și, din fericire, m-am cam lăsat de viciul ăsta. De cel al relațiilor serioase, zic.
@Peredhil, o doamnă care să vă bată la vreun joc ați întâlnit? Eu da.
Da. Și la Heroes 3, și la Starcraft, și am întâlnit jucătoare foarte bune de WoW. E un domeniu în care pornesc cu aceleași avantaje și e normal să mai găsești unele chiar foarte bune.
La mine comentariul este „nu te-ai săturat de jocul ăla, sau acum joci altceva?”
acum sunt la alt nivel, a întrat și fiică-mea care între timp a făcut 20, să mă ajute😬
@Oldjohn, dar cam ce jocuri prestați? Care se pitește mai bine după ce s-a aruncat grenada?
Nu sunt atât de savant, eu joc doar Hayday unde sunt șef al unei ferme cu 30 de jucători de mulți ani de zile😬.
Vara nu prea joc că nu am timp, jucătorii sunt pe pe toate continentele, așa că găsesc mai mereu pe cineva cu care să mă conversez.
Eu am mai zis că probabil, am ceva defect de fabricație că nu înțeleg deloc principiile după care se ghidează colegele de gen.
Pe mine mă bucură să văd că omul de lângă mine nu se poartă ca un obsedat și că are interese, pasiuni și hobby-uri personale și încurajez astfel de activități. Nu trebuie să le înțeleg.
Nu mă joc pe computer, dar am alte pasiuni pe care ceilalți nu le înțeleg. Dar eu continui cu ele.
Probabil într-o viață anterioară ai fost bărbat.
Am avut odata pasiune pentru StarCraft, NFS 5, Couterstrike, Quake 2. Primul joc pe calculator a fost MotoGP ăla de cârâia mai rău ca internetul pe dial-up. Mario, Prince of Persia, Mortal Kombat, Fifa 98, Doom. Mama ce am mai jucat Fifa 98 – puneam codul ăla să faci capetele mari. Cred că cel mai bun am fost la StarCraft – am participat chiar și la concursuri și cel mai sus am ajuns într-o semifinală unde m-a bătut ăla de a câștigat. Acum nu prea mai am jocuri care să mă pasioneze extrem.
Mai mă jucam UFC pe consolă, dar nu mai am nici timp și nici chef. Pe telefon am trei jocuri, unul este Castle Crush, al doilea este un manager de fotbal – Top Eleven și un al treilea este Beach Buggy Racing 2.
Doamna are și ea un joc care se joacă pe telefon și câteodată mai face figuri că dedic jocurilor mai mult timp, dar s-a învățat deja cu mine… așa că nu mai îmi zice nimic. Mai are chef de un film pe Netflix. Ea e mai pe horror eu mai pe comedii 🤭. Nu are ce face și ne uitam la comedii romantice, dacă găsim ceva bun. În rest singura chestie pe care o am este că mai mă uit la fotbal, live când sunt acasă la meciurile Petrolului și la TV când e ceva mai interesant.
Tu bifezi două nasoale: jocurile pe telefon și uitatul la fotbal.
Mersul la concerte death metal, la ce intra ? Imbracatu’ cu vesta cu patch-uri si blugi… stretch ?
@Dragoș, intră la the right way to go. Sper ca și la un 80 o să fii la fel.