Dedic această recenzie omului care mi-a deschis ușa spre cel mai mișto rock progresiv care ar putea ieși dintr-un suflet de om: Krossfire, prietenul, scriitorul și mult prea rar blogărul. Știu, există Dream Theater și alți zei ai genului, dar la mine ierarhia s-a construit umpic altfel. Pe locul întâi se află Soen, iar pe al doilea, la o foarte mică distanță… tot Soen. Kross este genul de minte care, atunci când așterne un articol, te face să simți că ai nevoie de un caiet studențesc nou-nouț pentru luat notițe.
Și s-a lansat Reliance, menuțule! Aș fi putut așterne gândurile despre el mâine, dar pur și simplu nu m-am putut abține. Am avut răbdare să stau departe de tastatură cât timp am ascultat, de la început până la sfârșit, întreg albumul. Apoi, m-am repezit hulpav după cascada aia de orgasme auditive.
Nu pot să o fac pe niznaiul și să susțin că ceea ce aveau de gând să asambleze cei de la Soen pe al lor Reliance m-a prins „cu portativul în vine”, mai ales după ce oamenii lansaseră deja piese precum „Indifferent” sau „Discordia”. Eram deja avertizat, eram acolo, așteptând ca sunetul lor să mă lovească din nou exact unde trebuie. Când ai astfel de repere, e imposibil să mai pretinzi că ești un ascultător imparțial sau luat pe nepregătite.
Disocordia și Indifferent, două piese cu o linie și abordare asemănătoare dar care curg prin suflet atât de diferit.
Soen a renunțat să mai demonstreze ceva; ei pur și simplu există într-un univers sonor propriu. Reliance este un album despre reziliență, o operă care cere ascultări repetate pentru a-i descoperi toate straturile. Este, din punctul meu de vedere, un candidat serios pentru albumul anului 2026 în zona prog.
Și nu, afirmația nu este una de fan (chiar dacă asta am devenit), ci este bazată strict pe muzica pe care o conține Reliance — muzică ce continuă să curgă prin mine și peste mine, ca o cascadă de sunete și de trăiri, în timp ce scriu aceste rânduri.
Scuzați-mă, închei aici, pentru că albumul ăsta merită toată atenția mea. Închid ochii, deschid sufletul și zbor.
Soen • Reliance • 2026 / 9.5 din 10
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Bună trupă, albumul este pe listă.
Realizezi însă că tehnic vorbind oamenii ăștia sunt la un sfert din ceea ce pot tehnic în materie de progresiv cei de la Celelalte Cuvinte? 🙂
PS – Nu vii la aniversarea de 45 de ani și în același timp și relansarea Stem? 🙂
„Realizezi însă că tehnic vorbind oamenii ăștia sunt la un sfert din ceea ce pot tehnic în materie de progresiv cei de la Celelalte Cuvinte? ” – Hai ca ne-a rupt Bogdan cu CC. Cred ca discutia asta despre Calin si Prietenii se putea intampla doar aici, ca astea-s genul de glume de proggeri pe care nici restul de rockeri nu le inteleg :))
Bun albumul Soen, bun bine, desi e intr-adevar cam formulaic fata de Cognitive sau Tellurian unde sunau ca Tool pe steroizi si unde aveau tempo-urile alea demente de toba si chitara. Mi se pare insa ca el cumva se inscrie in linia precedentului si eu cam aia astept de la ei: muzica ceva mai comerciala, care sa sune beton live. Stiu ca pot mai mult la nivel de complexitate, dar la concertele la care am fost, fix piesele astea mai spre „anthem metal” asa au dat cel mai bine.
La un concert Soen singurul spectator înveșmâmtat cu un tricou cu CC și o pancartă pe care să scrie CC >> ca toți, ar fi Bogdan al nostru.
Măcar la un concert Soen lumea știe cine-s Tool și probabil și cine sunt CC, dacă e în România.
Nu. Pentru a nu fi confundat cu unul dintre ceilalți doi fani, Bogdan va veni cu un tricou BCC.