Sunt un organism deosebit de pragmatic. Genul ăla de om care vrea să știe din timp ce cadouri vrea lumea să-i facă. Pe cei care refuză, pe motiv că „ce surpriză mai e aia dacă îți dezvălui la ce m-am gândit să-ți dau?”, îmi vine să-i strâng de gât. Înțeleg ce-i mână pe dăruitorii de profesie, dar asta nu înseamnă că trebuie să-mi și placă.
Știți mărturisirile făcute de femei asistenței potrivite (ca să ajungă și la exul), după ce l-au părăsit pe unul, cum că au mimat plăcerea sexuală în proporție de 99,99% doar ca să nu-i rănească sentimentele? Ei bine, fix așa mă prefac eu că îmi plac cadourile primite. Sunt atât de noncombativ în perioadele de sărbători, încât mint senin că „asta îmi doream de ani întregi”, de îmi vine să mă dezmoștenesc singur. Mai bat un apropo, care sunt sigur 1000% că o să mă coste scump: să știți, dragi dăruitori, că mai viețuiesc pe planetă și cetățeni care nu se dau în vânt după cutuma cu cadourile surpriză.
Un amic mai tânăr, fumător, care s-a apucat de curând de rulat țigări din motive economice, urmează să-și sărbătorească „înființarea pe lume”. Așa că l-am întrebat direct: „Băi, cu ocazia zilei ăleia, ce vrei?”. „O tabacheră mișto”, mi-a spus omul. Așa că tabacheră betoană o să fie! „Vrei să gravez ceva pe ea?”. „Nope”. Și gata, am rezolvat-o!
Eu îi fac cadoul pe care știu că și-l dorește, el o să fie fericit și o să folosească cu plăcere ce a primit.
Este win-win situation! Eu dorm liniștit că n-am dat banii pe vreo porcărie care să adune praf, el e încântat că s-a ales cu ceva util, iar universul e scutit de încă o porție de entuziasm mimat.
Greșesc?
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Ai auzit de, fii atent in timpul anului la ce vrea persoana de langa tine si asa ii faci cadou ceva care si place si de care are nevoie. Eu asa fac.
Asa se face ca cei apropiati mie primesc un cadou surpriza si care le place. Exemplu: domnul sot a primit de sarbatori sosete de lana, special pentru bicicleta. Cumnatul a primit o helanca de lana pe gat pentru ca e un friguros si jumatate. Juniorul a primit pe langa cadourile cerute, o figurina anime editie limitata la care amandoi ne uitasem cu jind intr-un magazin. Sau ultimul numar dintr-o carte care abia a aparut pe piata. Pe cumnata nu am uitat-o nici pe ea. Ea a primit o ustensila de bucatarie pe care e stantata o pisica (mare fan psici).
Ce e drept ca ceilalti nu ma nimeresc pe mine intotdeauna 🤷♀️.
Chestia este că apropurile mele intră în contradicție cu gusturile dăruitorului. Așa că primesc ce le place lor și automat ar trebui să îmi placă și mie.
Și eu sunt foarte pragmatică. Dar cine m-a întrebat vreodată „ce să-ți iau?” de cutare ocazie a primit mereu același răspuns: „nimic”. Eventual plusez cu un „e un cadou suficient de prețios că te am în viața mea”. Îmi pot lua singură chestiile materiale pe care mi le doresc iar ce nu-mi pot cumpăra eu n-aș putea cere altcuiva. Cred că dacă dorim să facem cuiva un cadou, atunci suntem datori să alocăm atenție, gândire și/sau suflet în alegerea sa. Altfel, poate mai bine nu facem cadouri, cadorisirea nu tre’ să fie o obligație.
Cele mai frumoase cadouri primite au fost cele pe care nici nu știam că mi le doresc. La rândul meu, am reușit să ofer și eu astfel de cadouri. Și doar pentru asta consider că merită să nu întreb sau să fiu întrebată.
Așa a fost când am primit un mail din partea cuiva care nu avea treabă cu rock-ul și în urma recomandărilor mele chiar a cumpărat albumul oficial al trupei respective. Mailul ăla a fost un cadou frumos. Nu îmi mai amintesc de cine era vorba!:D
Frumoasă perspectivă. Deși mailul acela pare mai degrabǎ unul de recunoștință pentru cadoul recomandării. :))
Sau se poate spune că a fost vorba schimb de cadouri. Satisfăcătoare bilateral.
Si eu fac la fel ca tine cu prietenii mei. Doar ca unii dintre ei fac pe politicosii sau nu au imaginatie si-mi spun ca sa nu le cumpar nimic. Astia primesc voucher emag sa-si cumpere ce vor ei.
Cu rudele e mai simplu. Nu cumpar nimanui nimic, cu exceptia sotiei care isi cumpara ce vrea si dupa aia vine la mine si-mi spune, bucuroasa din tot sufletul: „Ia uite ce cadou frumos mi-ai luat!”.
Sa vreau sa gresesc si nu am cum. Nu-i asa? I’m that good, vorba unui prieten.
Ar trebui să facem un club al nedăruitorilor sau ceva de genul.
Îmi cumpăr singur ce-mi doresc, nu sunt foarte pretențios. În familie e simplu, fiecare își cumpără ce dorește, dacă nu ajung banii se pun la comun cât e nevoie și aia e. Pentru alții, nu prea obișnuiesc treaba cu dăruitul, așa că nu am probleme din astea.
Cum să ai timp de căutat cadouri când mare parte din timp este consumat pe tot felul de plaje.
Ei, se găsește întotdeauna timp de dăruit cuvinte calde oamenilor bine, spre mult prea bine crescuți. În spațiu și timp. Cu precădere bloggeri.
Cred că Arhi a ieșit din zona trupeșă și continuă cu excelență bloggingul. A mai rămas Vasilescu să lupte pe ambele fronturi. Este ok, din fericire kilogramele nu afectează calitatea scriiturii. Eu pot fi etichetat ca fiind un organism masiv. Nici în cele mai slabe faze ale existenței nu am coborât sub 100 de kile. La 1950-1960 de milimetri. După cinci ani de scris susținut pot avea dreptul să port un maieu imprimat cu textul: posibil blogăruț într-un viitor improbabil.
Eu am experimentat, după încheierea perioadei de creștere am avut și 75 dar și 150 (cred, că depășisem scala cântarului). Sub 75 deja mă întreabă lumea dacă să se pregătească specific, cu prosoape și colivă. La 150 mă întrebam eu.
Height?
1.88- 1.89, că nici la medic n-am obținut același rezultat de fiecare dată.
Atâta a fost materialul, deși n-aș fi zis nu la vreun 2m…
La 1.88 și 75 de kile ești pe modelul Kate Moss.
Am urât treaba cu cadourile aniversare sau crăciunistice de când mă știu. Am primit cadouri sub brad când eram mic, dă la moș Gerilă, dar nu era mare vânzoleală pe tema asta.
Nu am știut niciodată să primesc sau să fac un cadou, cu atât mai mult să alerg pentru a le cumpăra.
Din același motiv nu merg la petreceri de Crăciun unde se fac cadouri sau la SecretSanta(mare idioțenie corporatistă).
Îmi vine și acum să râd când îmi aduc aminte cum fusesem invitați acum doi ani la o petrecere de Crăciun unde erau două familii cu un total de șase copii. La trei zile după ce le-am spus că noi nu vrem cadouri, gazda s-a îmbolnăvit subit😂.
Luna trecută un vecino-amic, moldovan, a aniversat niște anișori și m-am bucurat că nu e acasă. Telefon, urături și gata treaba. La opt zile mai apoi a fost ziua mea și iar era plecat. Am crezut că am scăpat dar a venit cu un cadou după Revelion😬. I-am spus direct să nu mai facă treaba asta pentru că, deși o apreciez, nu va fi reciprocă și prețuiesc mai mult un ajutor dat la nevoie, un apel telefonic sau o poveste la o cafea.
Practic în cazul tău dăruitoarii se organizează în potere ca să îți îndese în viață cadourile aniversare.
Mie îmi place să ofer cadouri așa că sunt atentă să țin minte ce-și doresc cei din jur.
Nu prea se întâmplă să primesc eu lucruri care să-mi placă. Așa că am stabilit cu câteva persoane apropiate să ne dăruim momente, nu lucruri. Și la aniversări diverse ieșim împreună, undeva drăguț.
Ești puternică și iertătoare. După primele două ture de cadouri fail mă apucam să tai oameni de pe listă.
Io prefer să dau bani drept cadou, așa fiecare-și ia ce dorește.
De asemenea, prefer să primesc bani drept cadou, nu ceva ce nu-mi place.
Măcar păstrezi aparențele și pui banii în plic sau îi îndeși șpagă style în buzunarele sărbătoritului?
@Edelweiss: nici una, nici alta. Îi dau „pe față” ca la mafioți. 🤣🤣🤣
Chestia asta se obișnuiește la norvegieni. A fost dintre primele obiceiuri care m-au șocat.
Bre, ne-ai dat prea greu astazi. Nu se pune problema daca gresesti sau nu, pur si simplu e pozitionarea ta in relatiile cu cei dragi.
Tu practic descrii doua feluri de dar: darul ca relatie (ala secret s-ar incadra aici) si darul ca marfa. Cand darul e tinut secret, persoana care il ofera isi asuma riscul sa te „citeasca” gresit dar probabil spera ca in cazul in care (te) nimereste, semnificatia cadoului sa fie mult mai mare decat valoarea lui materiala. Un cadou reusit va ramane pentru totdeauna in memoria ta, a voastra.
In cazul darului ca marfa cel care ofera vrea sa se asigure ca operatiunea a reusit, chiar daca semnificatia nu mai este atat de mare demersul este unul mai sigur. Tabachera aia nu mai spune atat de mult despre cum vezi tu relatia cu prietenul tau, mai degraba il descrie pe prieten asa cum se vede el. Dinspre tine vine ideea de respect (tii cont de parerea lui), transparenta si de siguranta, cam ce se asteapta lumea sa fie o prietenie.
Daca ti-ar face cineva cadou Ace of Spades pe vinil cu autograful lui Lemmy nu cred ca s-ar rezolva problema cum vrei tu: „ia-mi si mie discul ala, bine, multam! da’ vezi sa fie cu autograf”. Iti spun eu ca ar tine secret ca sa-ti vada mutra cand il desfaci.
Cadourile total neinspirate pe care le-am făcut când nu adunasem prea mulți ani mi-au arătat că sunt lipsit de skills și inspirație în zona asta.
Eu am un singur prieten căruia îi fac cadouri, un tip în cărucior, foarte misto de altfel ca persoană în dauna hamdicapului. De obicei ne dăruim băutură. Nu dăm greș niciodată.
Totuși dacă aș face un cadou nu aș întreba persoana respectivă ce anume îi trebuie decât daca ar fi foarte apropiat mie!
Știu ce nu mi-ar plăcea să primesc niciodată: pijamale… nu le suport pur și simplu, deoarece nu le folosesc și le asociez cu spitalul!
Dormi natur?
Probabil tricou și pantaloni vechi de trening sau bermude. Nici eu nu apreciez pijamalele, le asociez cu un aer vetust, de boșorogeală. Poate când mi-oi deschide blog…
Păi Baghera a depășit a prima tinerețe. Poate se antrenează pentru cea de a doua.
Păi și eu am depășit-o, deși sunt convins că n-am lăsat impresia asta, dar încă n-am ajuns la stadiul de pijamale.
@Edel, să știi că sunt și avantaje pentru ăștia trecuți de prima tinerețe:
1. În cazul unei luări de ostateci, am fi primii care am fi eliberați.
2. Nu-ți mai tragi burtica înapoi ca să încerci să pari mai suplu în fața unei gagici bine pe trup!
3. Secretele tale sunt în siguranță povestite prietenilor pentru că nu își mai aduce nimeni aminte de ele 😂
Să îmi trag palme și eu tot la asta mă gândesc că mă face bătrân!
🤣🤣🤣Am o pereche din mătase, sunt așa răcoroase că nu îți mai trebuie AC.
E drept că nu le-am folosit în Norvegia 😁
@Mariane, acolo pe frig sincer m-aș gândi dacă aș purta sau nu pijamale, dar cred că aș lua plapuma primită zestre de la mamaia și nu aș avea nevoie! A făcut săraca Dumenezeu să o aibă în pază câte o plapumă la toți nepoții.
E o plapumă din aia de genul „cămașă de forță”, de te pui sub ea, gata așa înțepenești, nu te mai miști până dimineața. O am sus pe șifonier!
@Baghera, la românul norvegian îi place răcorel în domiciliu. Dacă îl ia cu frig în casă, se cuibărește juma de oră pe banchiză să se încălzească.
@Edel, ești invidioși că abia la 16 grade eu mă gândesc că e frig în chiloți și tricou😉
@Baghera, am copilărit cu plapumă de-aia. Chiar știu pe unii care o foloseau și vara, pffff. Eu transpir și cu o pilotă la 17 grade.
@Mariane, cu ultimul comentariu îi dai dreptate lui @Edel cu încălzirea pe banchiză.
Și da, sunt un mândru posesor de plapumă din aia de pe vremuri. Unde mai pui că e cusută și făcută manual de ea, de mamaia mea.
Avea 97 de ani când a plecat dintre noi, o femeie rămasă văduvă în 46 la un an după război, cu 5 copii mici, o femeie care nu știa să scrie și să citească, dar care a muncit toată viața pentru toți copiii ca să le fie bine. Tocmai de asta plapuma aia o să o țin toată viața chiar dacă nu o să o folosesc niciodată.
Am încercat odată… nu e pentru mine🤭
Ha ha! Pijamale am primit eu de la cineva anul ăsta de Crăciun, dar nu m-am supărat. Nu mă așteptam oricum la cine știe ce cadou și norocul meu că nu sunt foarte activ pe fb. Văzusem o memă și am vrut să o distribui: Nu mai faceți cadou, pjamale și papuci. E Crăciunul, nu mergem la spital!
Pare că aveți vârsta necesară pentru pijamale primite cadou.
Pe timp de iarnă musai cu pijamale.
Vecina de dedesubt, care e de o seamă cu Gerula, utilizează 2 metri cubi de gaz pe iarnă pentru încălzirea peșterii, deci e cam musai să fie ceva nițel mai lung pe toate segmentele care se mișcă independent, chiar dacă noi încălzim să ne fie bine.
Eu îmi imaginez acum cum stați voi la taclale îmbrăcați în pijamale! 😂😂😂
@Anouk, cu chips-uri și cu castraveți murați în față presupun, parcă așa era dacă îmi aduc eu bine aminte de episoadele cu „^^”.
Parcă te și văd așa cum stai pe o canapea și cu o plăpiumioară pe tine.
Pijamance.
Eu asociez pijamalele cu odihna, nu cu spitalul. Cu spitalul asociez papucii aia inchisi, stil mos si halatul ala odios de prosop sau finet.
La mine pijamale sunt alea din material ca de tricou nu chestiile alea de panza/finet. Nu pot dormi in ceva fara elasticitate care are guler de camasa.