Mărturisesc, fără gram de jenă, că dacă s-ar organiza campionatul mondial al consumatorilor de mazăre, subsemnatul ar ocupa cea mai înaltă treaptă a podiumului, iar câștigarea trofeului „Mazărea de Aur” ar fi un monopol personal.
Sunt convins că ăia din neolitic s-au apucat de cultivat Pisum sativum prin Asia Centrală animați de credința inexplicabilă că, multe mii de ani mai târziu, un caucazian blond cu ochi albaștri va bascula, ca ultimul nehrănit, cantități impresionante de bobițe verzi doldora de proteine, fibre, vitamine (A, C, K, B1, B6, folat) și minerale (fier, magneziu, fosfor, potasiu, mangan, zinc).
Dacă Semeghin (fotbalist dinamovist, precizare necesară pentru cei care sunt interesați de fenomenul fotbalistic cam cât sunt guvernele României de români) era poreclit „spaima sticlelor de vin”, al vostru Edel poate fi etichetat ca fiind nemesisul conservelor de mazăre. Sunt un consumator de-a dreptul simplu, primitiv, ar spune oamenii cu oarecare pretenții, care își poate satisface viciul operând o simplă lingură cu care să poată alerga după ultima boabă.
Ca să gătesc un fel de mâncare care să conțină mazăre, îmi trebuie din start o cantitate dublă: la un borcan care merge în mâncare, celălalt se consumă hulpav per se, cu cea mai mare lingură din inventar. Hai, dres cu ceva usturat bine! Iar dacă, alături de visul verde și dulceag, zeii mă blagoslovesc cu un castron plin cu felii de pepene murat, atunci pot afirma cu tărie că Dionysos s-a născut a treia oară pe masa care găzduiește cele două minuni ale naturii.
Nu știu cum stau lucrurile cu voi, dar pentru mine „buricul lui Ahile” își găsește slăbiciunile în patru bucate: peștele, mazărea, pepenele murat și smochinele. Dacă toate astea se unesc într-un prânz sau o cină, nu o să auziți vreo plângere venind din partea-mi.
Credeți-mă, am combinat toate alea patru la o singură masă, spre vădita oroare a comesenilor, și le-am făcut dispărute cu un mare zâmbet de satisfacție întins pe toată moaca primită la naștere.
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Mazărea da, pot mâca un borcan lejer, fără nimic altceva. Peștele și smochinele intră la ok, pepenele murat la acceptabil, dacă nu sunt castraveți.
Dacă exclud fastfood sau dulciuri, care au categoria lor specială de fentat consumatorii, aș putea mânca în stil căpcăun piure de cartofi, lapte, brânză de burduf, avocado.
Nici la alegerile tale nu prea aș strâmba din nas. Mai puțin avocado pe care l-aș lăsa la urmă, cât mai la urmă.
Mazarea a fost mancarea mea preferata cand eram copil. Si acum mananc cu placere doar ca juniorul a pus o piedica pentru ceva timp pentru ca nu ii placea mazarea. Acum am reintrodus-o in alimentatie si pare sa revina in forta.
Cred că fac o rubrică de haleală. Feluri de mâncare înfăptuite de noi amatorii.
Cu mazarea am fost certat mult timp, acum mai mananc. Prefer fasolea chiar si cu disconfortul stomacal aferent. Lintea insa este cea mai „prietenoasa”.
Ca sa raman in familie, nautul este genial daca e gatit bine. Dar sa fie din ala uscat cu bob mare, nu conserve fara gust.
Desi nu sunt un fan al supelor urmatoarea pe lista este asta:
https://30daysofgreekfood.com/mediterranean-chickpea-soup/
ps. Edel, pui faina in mazare sau lasi boabele alea de capul lor in zeama?
@Pvladc, puneam. Acum pasez la nivel de pastă doi cartofi fierți ca să îngroașe compoziția.
Si ce facem cu fisticul? Ala de ce nu apare in enumerarea slabiciunilor gastronomice?
Corect. Fisticul este deja viciu.
Imi place mult mazărea, cu sau fără carne (de obicei de pui), dar o folosesc pe cea congelată. Chiar mi-ai făcut poftă, o s-o execut azi. Lintea e si ea sus pe lista, apoi fasolea si in special soia verde (edamame). Nu am mâncăruri preferate, dar am perioade in care aş mânca zilnic salata boeuf, sau ficat prăjit cu piure, sau ciorba de care o fi. Avocado chiar mănânc aproape zilnic, cu brânză de vaci, ardei si roșii (nu salata) sau ou.
Și eu folosesc de obicei congelată. Dar dacă este pe viteză mă las sedus și de o conservă.
Da, mazărea e sus pe lista de preferate. Și da, o pot mânca goală, direct din conservă.
Și-mi place foarte mult și culoarea.
La grădiniță, când primeam mazăre, înșiram boabele pe dinții furculiței înainte să mănânc ca să prelungesc plăcerea gustului.
Confirm și peștele și smochinele. La pepene murat zic pas.
În copilărie, la mare, mâncam la cort. De cele mai multe ori lipseam de la masă. Când mă căutau ai mei, eram pe la vecinii de cort care gătiseră pește. După câteva de-astea se obișnuiseră că dacă undeva era pește acolo eram și eu.
Smochine am mâncat de mică, dar rar. Le-am dat de gust când am avut primul smochin în curte. Acum încerc să plantez un smochin în fiecare curte în care locuiesc. Dar le prefer pe cele albe.
Smochinele răcite de noapte, consumate la un mic dejun sunt darul zeilor către oameni.
ador și eu mazărea în orice fel. Cel mai mult îmi place cea gătită cu morcovi și ceapă, mazăre 2/3 și morcovi 1/3 și un strop de făină, e călcâiul lui Ahile pt mine, ori goală ( caldă sau rece), ori cu ou ochi moale, ori cu ceva cărniță/ficăței/cârnați. Doar pentru diversificare mai fac cu roșii. La friptură/grătar de vită ador piureul de mazăre. Ce să mai spun de ciorbe, salate ( și de boeuf 🙂
Mi-ai dat la temelie cu piureul de mazăre. Extatică asociere.
Nu protestez la mazăre, dar prefer fasolea sub formă de iahnie în completarea unui ciolan.
Chiar îmi convingeam deunăzi nevasta că anul ăsta nu a gătit fasole😁
Și enumeratele prin comentarii linte sau năut sunt ok, dar le gătim mai rar. Smochinele le savurez inclusiv când mai găsesc câte o sămânță printre dinți. Frate-meu are în curte și dacă ma aflu prin preajmă am sarcina să îl culeg pentru că sunt principalul beneficiar al dulceței pregătite de cumnată. Merge perfect cu brânză sărată, cum s-a mai vorbit pe aici.
Niște mazăre cu niște cârnați de Pleșcoi din ăia vero :))
Sunteti niste influenceri!
Am cumparat mazare datorita voua si acum caut retete.
Fac trecerea la o dieta mai sanatoasa si orice idee e binevenita ca parca am ramas in pana.
Am frigiderul plin cu mancare nesanatoasa si trebuie sa fac o trecere lina, sa nu arunc prea mult.
Cred că secțiune de bucătăreală este din ce în ce mai necesară.
Mazare din aia prefiarta de la Bonduelle am fugarit-o 4 minute prin tigaie cu un strop de ulei de masline. La final zeama de lamaie si un catel de usturoi. Fara sare, piper la mine. Daca nu sunteti fani usturoi puteti sari peste el ca facea pe seful in farfurie, daca sunteti fani il puneti voi deja si in coliva. :))
Mazarea a fost garnitura la putina friptura. Mai fac.
Tu și britanicii sunteți cu gusturi ciudate la mâncare, da nu mă mir. Țin minte c-ai povestit cum ai mâncat peștele ăla murat de pute de-ți dai mațele. Comparativ cu ăla, mazărea-i caviar. 🤣🤣🤣
Aș mânca mazăre doar dacă n-ar exista altceva pe planetă, că mie nu mi-o plăcut niciodată.