Scriind ceva ani la Vasilescu și apoi aici, pentru propășirea rockului, am observat, era greu tare de remarcat, că sunt mult mai mulți oameni care preferă metalul melodic, ușurel, ca cei care aleg, me included, fără ezitare variantele extreme ale genului. Așa că m-am gândit, sper că săptămânal, să fac o selecție cu ce găsesc în zona aia.
Ok, să îi dăm drumul, sper să vă placă, și să apreciați muzica și munca.
***
Trupă finlandeză înființată în 2009 care livrează un glam rock foarte mișto. Piesa „Just Like Brothers” este de pe ultimul lor album, apărut acum puțin timp, ” Songs Of Yesterday ”. Foarte bună piesa iar albumul nu ar trebui ratat. Este bine făcut și are și alte cântece bune.
***
Din Alessandria, Piedmont, adică Italia, au în spate o carieră de 16 ani și destule albume la activ ( info ). Chiar dacă au piese care se duc și în partea de heavy, marea lor majoritate se încadrează la un hard rock destul de clasic.
***
Sleeze metal suedez, și el cu destulă vechime, din 2006 mai exact, dăruit lumii de Sister. Piesa asta ar fi rupt la petreceri cu lumina stinsă și alcool suficient la bord.
***
Leah Martin Brown este o australiancă roșcată care a trecut cu cariera muzicală prin L.A., ca în final să se stabilească, deocamdată, în, de ceva timp, centrul muzicii melodice, nordul Europei. Este semnată cu labelul italian Frontiers și stă în Stockholm.
***
Trecem gârla în America, aia de sud, și băgăm o ureche pe o formație de power metal din Peru, Hamadria. Cred că îi ascult pentru prima dată, și pe lângă instrumentalul decent, apreciez că au ales să cânte în spaniolă.
***
O blondă născută în Bosnia, blondă, sexy, a debutat cu ” I Am The Enemy ”, aproape imediat după ce a semnat cu Frontiers. A ales un amestec de pop punk, cu alt și hard rock, foarte mișto și fresh făcut. Acum vreo 3 zile a recidivat cu un nou videoclip la piesa”Remain Unseen„. Foarte multă energie și pe asta.
***
Azzura Bovelli, cunoscută ca Diamante, fost prezentată de Sorin în selecția lui, nu mai țin minte dacă cu piesa asta, înclin să cred că da, cântă foarte, foarte mișto. Ei bine la piesa asta a scos clip, ceva ’80 style. Nice musik, nice girl.
***
Am mai scris de polonezii de la Jamaron și țin minte că am spus că pentru binele metalului din România, ar fi bine să existe cât mai multe trupe care prestează stilul ăsta de rocuț mișto și lipicios la o grămadă de pipălși. Marea majoritate a metaliștilor din zona aia melodică au pornit la început.
***
Am mai spus-o, rockul făcut de francezi îl recunoști imediat, la fel este și în cel german. iar în cazul de față, italian. Din Pesaro, Marche, ” Cristiano Filippini’s Flames of Heaven ”, bombastic nume, compune și cântă un power metal simfonic destul de elaborat.
***
Atât pentru astăzi, sper să mai recidivez cu genul ăsta de selecție, și mai mult de atât, sper să vă placă, Lista lui Edelweiss – Colțu’ cu metale moi #1
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Oamenii care-s răi de la prima oră, că-și pun probabil helas și chinină în cafea, ar spune că-i normal să se mai înmoaie cu vârsta. Gusturile în domeniul metal, desigur, că ăsta era subiectul. Noroc că nu ai cetățeni în halul ăsta de ticăloși prin comentarii.
Nici nu mi-ar putea trece prin minte că dvs. sunteți unul din categoria amintită.
Deoarece la prima oră eram la sala de sport, n-am apucat să comentez. Dar acum, fiind sub bătaia razelor de soare, pot susține că am auzit că sunt chestii care se înmoaie cu vârsta, printre care și gusturile. Nu am de unde să știu, deoarece nu sunt în zona acelei vârste. Dar apreciez și metalul melodic prezentat în această listă, precum și munca neobosită de educare a maselor.
“sunt mult mai mulți oameni care preferă metalul melodic, ușurel, ca cei care aleg” – aici cred că merge mai bine “decât” în loc de “ca”. Mi se pare că sunt corecte ambele, totuși, deci nu e o greșeală, doar o chestie de gust.
Nici nu îmi imaginez cum ar fi comentariile voastre după 6 luni de stat în nordul Scotiei.
Au băutură bună acolo. Și plaje. Și peisaje frumoase. Se potrivesc foarte bine cu un anumit gen de muzică.
Cât de mișto! Am ascultat întreaga selecție și e fix pe gusturile mele: instrumentație vibrantă, ritm dansabil, voci plăcute și versuri inteligibile. La polonezi n-am înțeles deloc textul, dar asta e bariera lingvistică, nu stilizarea artistică extremă. Întrebare: la concertele unde nu se înțeleg versurile există subtitrare, ca la operă? 😄
Apreciez mult acest efort de curatoriat pe zona melodic rock/metal și mă regăsesc în publicul vizat. În același timp, țin la selecțiile extreme. Cred* că gusturile nu se „înmoaie” cu vârsta, ci se rigidizează, așa cum ni se rigidizează și corpurile. Mai grav, și mintea. Sunt tineri care spun relaxați că „nu e pe gustul lor” X gen muzical sau Y fel de mâncare: risc de rigidizare precoce.
*disclaimer, când zic „cred”, mă refer la mine și la cei ca mine, nu generalizez, doamne fere. :))
Pentru mine, expunerea la metale extreme e un exercițiu de flexibilitate mentală, exact cum antrenamentele progresive cu greutăți îți țin corpul funcțional pe termen lung. Da, îmi place mai mult cardio sau dansul, dar aleg și ce cred că e bine pentru mine.
La fel e și cu muzica, poți avea și plăcere, și antrenament mental. Iar pe rock/metale eu zic că avem acilișa un antrenor foarte bun, suntem niște privilegiați.
Pff, roșesc, mulțumesc. Eu consider rocu, și nu doar el, un instrument chirurgical care poate îndepărta tumori ale societății. De la niște, puțini deocamdată, nebuni care refuză alinierea la superficialitate, pot începe construcții mai mari.
Mi te si imaginez ca pe un Jack Black, profesor la scoala ajutatoare de rock. Da-i ‘nainte!
Era timpul sa faci o separație intre demoni si topoare si muzica 😂.
Gagica aia din Bosnia este mișto de tot. Pe urmă urmează aia din america de stă în Suedia!
O să devină o chestie săptămânală, fii sigur.
Dar ce minune, domnule, muzici mai normale 🙂
Te-ai făcut și tu baladist?
Ia toji baladist din formare, ursitoarele au decis să am și suflet de poet :))
Am o impresie greșită că a fost concert CC40?