M-am trezit duminică la 4:30 dimineața, singur-singurel, fără „ajutorul” lui Gheruță, spre dezamăgirea unor cetățeni deosebit de răutăcioși. Am vrut să am timp pentru un duș rece, câteva mișcări de stretching „de moși”, să perii portocaliul, un espresso și, desigur, să dobândesc starea necesară pentru a intra în atmosfera galei.
Chiar dacă vineri îmi anunțasem favorit în main event, sud-africanul Dricus du Plessis, alegere pur subiectivă, influențată de obiceiul adversarului său de a striga „Allahu Akbar” la orice ocazie, nu am negat nici măcar o clipă nivelul extraordinar al lui Khamzat „Borz” Chimaev.
Și, ca să îmi domolesc pe cât posibil subiectivismul, am început să caut informații despre secretele ascensiunii lui Borz, „Lupul Cecen”, în cea mai tare promoție de MMA din lume.
Născut pe 1 mai 1994, în satul Gvardeyskoye din Cecenia, într-o familie foarte modestă (citește: săracă și conservatoare), Chimaev a început luptele libere la doar cinci ani.
La 18 ani, în 2013, a emigrat împreună cu mama sa în Suedia, pentru a se alătura fratelui mai mare. A rămas cetățean rus, deși a trăit și a luptat mult timp în Suedia. În primii ani, familia locuia într-un apartament mic, iar Khamzat muncea la o fabrică de păsări, împachetând cutii, sau ca bodyguard, în timp ce se antrena intens în wrestling.
A avut chiar și o perioadă în care a preferat să doarmă într-o cameră minusculă din sala de antrenament, doar pentru a putea munci mai mult. Și, ca și cum sărăcia nu ar fi fost de ajuns, pandemia de Covid-19 era cât pe ce să îi încheie cariera.
Revenit prea repede, cu acordul medicilor, a ajuns la spital în stare gravă, scuipând sânge. După o refacere aproximativă, și-a reluat antrenamentele, dar nu pentru mult timp: în timp ce se pregătea pentru meciul cu Robert Whittaker, sistemul său imunitar a cedat, a fost spitalizat și medicii i-au interzis complet să mai continue.
Din aproape toate interviurile cu Borz reies două constante: adorația pentru mama sa și setea de bani. Nu a pomenit niciodată de faimă, ci doar de cecurile încasate după victorii. Pentru el, banii sunt instrumentul prin care îi poate asigura mamei, în primul rând, o viață mai bună.

Iar acum, cum a fost meciul? Ei bine, dacă Khabib Nurmagomedov a pus capăt erei strikerilor care aruncau pumni și picioare cu nemiluita, Khamzat Chimaev a îngropat-o definitiv și a turnat beton deasupra.

Rar mi-a fost dat să văd o asemenea dominare într-un meci de asemenea nivel, mai ales că lupta la sol era unul dintre punctele tari ale lui Dricus du Plessis. Sud-africanul a fost trântit la podea ca o păpușă gonflabilă și nu a reușit, timp de aproape patru runde și jumătate, să scape din menghina cecenului.
Nivelul de grappling al lui Khamzat este monstruos – prea mult chiar și pentru un luptător recunoscut ca fiind de top în lupta la sol. În octombrie are loc revanșa, și vă spun de pe acum, dacă Du Plesis nu schimbă radical, și nu cred că are cum să facă asta, fostul campion o să aibă zero șanse în fața noului număr 1 al catregoriei.
Aici puteți vedea înfruntarea, dominația, de fapt, lui Borz.
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Oamenii mai în vârstă se trezesc devreme, asta e.
De lupte nu zic, n-am urmărit sau înțeles vreodată genul ăsta de sporturi.
No speaking rumano.
Se descurcă lumea cum poate, dacă nu se poate agăța de statura dezvoltată, măcar de experiența îndelungată.
Ăștia, toți seamănă cu Tolea? Au aceeași mamă🤣
Ți-am zis, rugby mi se pare mai interesant.
Los Pumas vs All Blacks.
Latinii iar au luat-o pe coajă de la kiwi😜
Sunt fan de rugby dar aicivorbim de sporturi diferite cu public diferit.
Un cioban…
Si luptele adevarate sunt cand dai cu karata. Gen brusli, cikicean, vandam etc.
Sau cu pachetul de măsuri.
Bravo lui. Face ceea ce se pricepe.
Foamea man, foamea.