O chestie pe care aș vrea să o bifez până împlinesc 55 de ani, asta în cazul în care sunt sănătos și neapărat în viață, este o excursie pe biciclete, ideal ar fi cu toți membrii familiei mele, sau măcar cu unul sau doi dintre ei, timp de vreo două săptămâni printr-o țară europeană. Sau de ce nu, în funcție de gladiole, țări.
Sunt turbat după ciclism, în tinerețe am mâncat mii de kilometri pe plat, am distrus ceva bicle, părți ale corpului, pe trasee ad-hoc de down pe pantele de pe Valea Buzăului. De aia și găsesc extrem de ofertantă, pentru sertarul cu amintiri, o expediție de genul ăsta. Nu știu cum se poziționează ai mei.
O să aprofundez ce ar însemna un proiect de genul ăsta, perioadă, traseu, ce ține de logistică, cheltuieli. Aș prefera să zbor cu avionul până acolo, să găsesc undeva să închiriez niște biciclete competente pentru o asemenea sarcină, să îmi planific traseul, cazările, tot ce ține de un asemenea proiect.
Nu spun nu nici unui traseu în țărișoară, cu condiția să nu fie cu porțiuni pe care să circule cetățeni români pe patru roți, și să întrunească aceleași condiții, biciclete închiriate din apropierea punctului de plecare, fără prea multe segmente de cățărat, și fără să fii nevoit să îți vinzi ambii rinichi ca să faci așa ceva realizabil.
Idei? Păreri?
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Domnul sot a facut cateva vacante din astea in Mallorca. E paradisul biciclistilor. Sunt pachete incluse avion – inchiriat biciclete, cazare demi pensiune. Ar merge bine si Olanda sau Belgia si chiar Franta in Provence cu Mont Ventoux. Pe asta l-am facut si eu, evident cu masina, sotul cu bicicleta 😉.
Eu mi-as dori o calatorie pe jos de la un punct la altul, gen Compostella. Sa vedem cand om avea timp.
Păi, nu vrea soțu sau tu să scrieți ce și cum a fost experiența. Ai mailul, sunt sigur că ar ajuta și pe alții.
Pai Mallorca a facut-o singur. Asta inseamna sa traduc ce zice domnul sot 😀. Mont Ventoux e piesa de rezistenta pentru cei care vor sa urce cu bicicleta pe munte. Si privelistea e fenomenala. Un munte alb, fara zapada si procentaj de inclinare de +/- 7,5%. Cea mai cunoscuta ruta (sunt 3) este Bdoin si urci 1610m in 21,5km. Inspre top, inclinarea ajunge la 11% si daca nu ai o bicicleta usoara si un trup usurel de Adonis antrenat, nu poti urca cu bicicleta. Toti cei care ajung in varf sunt fotografiati. Pozele le poti cumpara/ comanda dupa aceea pe site. Ti le trimit acasa in plic si mai nou si digital. Da o cautare pe Google sa vezi muntele. Eu zic ca o sa te indragostesti de el doar din poze.
Am un coleg care a participat la https://northcape4000.com/. A făcut 4400 si ceva km pe biclă de la Romeo și Julieta până la Capul Nord. Când a ajuns acolo a constatat că nu prea are un plan de retragere pentru că nu spera să termine cursa. E treabă serioasă și cu traficul. Îmi spunea că o ciclistă a fost ucisă de un camion.
Bine, acum îmi dau seama că e din Buzău. Poate te pun în legătură cu el ca să începi niște antrenamente 😁
Valea Loarei in Septembrie.
Sunt o multime de firme care organizeaza. Pentru aia mai slabi antrenati, e-bike.
Branza, vin, castele, dormit in campinguri speciale pentru cicloturism.
Daca obositi, va puteti lua bicicletele in tren sau autobuz. Aia nu sunt asa salbatici ca in Ro…
Bafta!
Omu’ zice ca vrea in excursie 2 saptamani cu familia (si la o varsta inaintata: 55 ani!) si voi il trimiteti in curse de 4000Km (285km/zi ar cam iesi in 2 saptamani) si pe muntele unde i-a sarit baticu’ din cap lu’ Pantani…
Au uitat de Everest.
Mont Ventoux e pentru o zi. Dar poti iesi șifonat rau de acolo daca nu esti antrenat. Si sotul si sora-sa geamana au urcat muntele ala cu bicicleta. La fel si fratele lor care a fost pe vremuri ciclist de performanta in echipa Belgiei. Insa vecinul care are ceva kilograme in plus, a urcat ultimii 50 de metri cu bicicleta la brat si lacrimi in ochi. Desi s-a antrenat jumatate de an impreuna cu domnul meu sot. Jos palaria pentru cei care reusesc pana in varf.
Sa.moara peștii mei!
Pe care, că la biciclete nu mă pricep.
hă? am scris greșit?
“O chestie care aș vrea să o bifez” aici cred că mergea un “pe”.
Absolut!
Tks! Am modificat.
Un traseu „pe care” ar merge să îți cari găleata cred că ar fi Via Transilvanica. Zic și eu. N-am fost, dar bălesc.
Am luat-o ]n calcul. Tks!
Mont Ventoux Bedoin e super mișto.
Nu panta îl face greu, că 10% îs doar vreo 6-7 km din 21.
E greu pentru că e vânt, cum ii spune și numele.
Noi (adică je și stimatul soț) mergem aproape în fiecare an la Zell am See, in Austria, unde sunt de toate pentru toți.
Avem așa: o zi in care facem bucla până la Kitzbuhel și înapoi. Asta are cam 130 km cu ceva dealuri, nimic spectaculos, cel mai mult îs vreo 5km cu 8% urcare.
O zi de plat Zell am See – Lengau. Asta ii chiar plat, încerc să-mi bat recordul la contratimp de fiecare data. Tura e scurta, 80 km.
A treia zi soțul e la recuperare și înoată în lac iar eu fac unul sau doua antrenamente de alergare in jurul lacului (se cheamă Zell am See că e un oraș langa lac).
A patra zi facem „la piece de resistance”: Grossglockner.
Mno, csz, io am 50 de kile echipata de ski și cu clăparii in picioare și îs antrenată, da asta imi pune capac de fiecare data.
21 km 9% panta medie. Problema e că aia 9% îs formați dintr-o prima bucata digerabila, gen 7-8%, după care ai 14 km in care 10% se numeste odihnă și tratament.
Ce e mai fioros pentru mine e coborarea. Coborâre mai virajata și cu atâtea contrapante n-am întâlnit.
Mno, următoarea zi după treabă asta e libera, evident. Plimbare în oraș, in parc, paddle pe lac, de-alea.
După aia următoarele zile sunt variațiuni: bucla la Kitzbuhel invers, luat mașina și făcut Grossglockner pe celălalt versant, din Heiligenblut (mult mai ușor, doar 7% media), încă o tura la Lengau.
De obicei stam 7-10 zile. Fun everytime.
Am uitat să menționez, astea sunt strict trasee de șosea, pentru cursiera.
Se merge strict pe sosea, că în Austria pistele de bicla au prostul obicei sa se transforme în gravel/pământ pe alocuri, sau sunt drumuri agricole și te trezești înțepenit după vreun tractor. Pentru plimbare merge, pentru viteza nu.
Pe MTB nu urc nici plătită, nu știu trasee exacte, dar știu că AT e paradisul mountain bikerilor.
Știi care este faza, greutatea mea minima în viata a fost 98 kg la 1.95. Acum am 112, ca m’am porcit.Nu știu ce cursiera incalec eu.
O cursiera „gravel”, mai tzapana.
Și nu mergi la deal.
Poți să faci traseul pe Dunăre, de la Passau la Budapesta, pe bucăți de 80-100km pe zi, in ritm lejer.
Plat, family friendly.
Nu a fost neapărat pe gustul meu, dar am avut bucăți unde am dat „blana”.
Foarte mișto și foarte detaliat. Punem semn.