În Liceul Teoretic Mihai Eminescu din Buzău, în anii ’90 învăța o fata deosebit frumoasă, să o numim, absolut întâmplător, fără legătură cu realitatea, Mihaela.
Mihaela, nu doar că arăta ca și cum ar fi fost proiectul personal al lui Dumnezeu, mai era și o elevă eminentă, olimpică pe țară la vreo trei materii, dintre care una a ajuns la faza pe țară.
În cei patru ani de liceu, atunci când plutea, în timpul pauzelor, pe coridoarele liceului, au curs atâtea bale că ar fi transformat fără efort râul Buzău în fluviu.
Toți putătorii de penis din arealul străbatut de frumoasa Mihaela, au visat ani de-a rândul la șansa de a fi alesul minunatei ființe.
Toți, dar absolut toți, spuneam absolut convinși, oricărui om dispus să ne asculte, că dacă am avea șansa de a primi cinci minute cu ea, nu ar mai avea ochi, în veci, pentru un alt bărbat.
Un fel de, ce ți-aș face Mihaelo, dacă aș pune mâna pe tine, te-aș rupe în mii, dar ce zic eu, mii, milioane de bucăți.
Ca în orice poveste urbană de succes, prințesa liceului s-a cuplat în ultimul an, cu prințul liceului, posesor de părinți bogați, dar prost ca partea întunecată a lunii.
Idila s-a stins, pentru că Mihaela a plecat, la scurt timp după examenul de bacalaureat, împreună cu familia, în Franța.
Prințul ei, rămas singur și cu ochii în soare, a povestit la jumătate de urbe, cum și ce a prestat la Mihaela, nestăvilit ca un mascul alfa ce era.
S-a hrănint câțiva ani cu admirația și invidia foștilor colegi de școală, care nu au avut șansa lui, de a atinge trupul de lumina a celei mai frumoase fete din liceu.
M-am reîntâlnit cu Mihaela, când s-a organizat întâlnirea de 20 de ani de la terminarea liceului. Era la fel de frumoasă, la două decenii distanță, elegantă, spirituală, ca o Monica Belluci de Buzău.
Am băut câteva pahare, ne-am povestit viețile, distanța dintre ani s-a rispit, m-a întrebat eu de ce nu am încercat, ca tot poporul de băieți din liceu, că nu eram de nasul tău, de aia, nu eram nici frumos și nici nu aveam părinți bogați, ea, că prost ai fost, eu, am înghițit în sec, din astea sociale.
Când a apărut ăla, frumosul și fermecătorul liceului, acum ușor buhăit, cu o calviție în expansiune, și s-a apropiat de grupul în care era și fosta lui iubită, Mihaela, înainte să apuce ăsta să ne salute pe toți, asta i-a spus zâmbind rece ca o lamă de cuțit, ia zi cutărică, ai reușit până la urmă să faci ceva cu vreo femeie, că îmi aduc aminte că aveai probleme mari de tot.
Nu cred că am văzut în viața mea un organism să ajungă atât de rapid să fie roșu ca racul. Și nici pe cineva care să execute un exit atât de fulgerător dintr-o încăpere ca ăsta.
Acu, stau și mă gândesc, cât a de mult a afectat-o pe femeia asta, mizeriile pe care le-a inventat terminatul ăla despre ea, dacă a așteptat 20 de ani ca să șteargă, în public, cu el pe jos?
Cu respect, m-am apropiat de ea, și i-am șoptit, sigur nu ești asasin plătit? A râs cu poftă, luminând încăperea cu dantura ei perfectă, nu, predau la Universitatea Paris-Descartes, iar el a fost ticălos mizerabil, și a meritat asta din plin. Nu am avut curajul să o contrazic.
După execuția aia, am mulțumit zeilor că mi-au oferit darul de a avea momente în care să fiu prost gramadă!
Și unei alte Eve din viața mea, care mi-a băgat în cap, că discreția, în relația cu o femeie, reprezintă cea mai mare calitate a unui bărbat.
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Jos clopu’, cum se zice p-acilea. 🤠
Io n-am fost la d-astea, că n-am avut când, c-am lucrat ca robu’ zi-lumină pentru o capră proastă pe care am iubit-o ca pe ochii din cap. 🤷♂️
Femeia a fost întruchiparea văduvei negre.
Niciodată n-am înțeles cum dracu’ ajung femeile frumoase și deștepte să se cupleze cu toți ratații.
Bine, adevăru’-i că și io-n liceu eram „bleg”, în ideea în care credeam că zâna liceului n-are nici ochi pentru mine, darămite să-mi și vorbească, așa că m-am mulțumit cu „average Jane”. 🤷♂️
Mi-am imaginat un Marian Ceaușescu strigând după Zisu, d”ă, bă generale, banii! General cu3stele borfaș! ”
Cam tot cred că s-o fi simțit🤣🤣🤣
Exact așa 😂😂😂😂
Când eram mai mic, undeva prin clasa a 8-a, am făcut prima încercare… la cea mai frumoasă fată din clasă. A fost prima respingere din multe altele care au urmat după… pentru că uneori nu se aliniază planetele. C’est la vie… move on…
Vreo 3 ani după, nu am mai încercat să mă dau la vreo gagică pentru că mi-era teamă de a avea același sentiment pe care l-am simțit atunci în clasa a VIII-a.
Undeva prin clasa a XI-a am mers la un bal al bobocilor invitat de o verișoară de-a mea. Aveam 17 ani pe atunci și am dat acolo de o tipă de vreo 25 de ani. Nush cum dreaq am făcut că am agățat fata… și cred că a fost una dintre cele mai mari reușite ale mele, deoarece tipa respectivă m-a învățat foarte multe și mi-a modelat comportamentul astfel încât să nu mai fiu dezamăgit de o eventuală respingere. Am construit o foarte mare încredere în mine și pot spune că dacă nu iese, nu este să fie, nu trebuie să disperi… și am și ieșiri foarte ok dintr-astfel de situații penibile. Spre exemplu am agățat-o pe una care mi-a zis că are prieten ca să scape de mine prin faptul că i-am spus: „de ce vrei să aduci în discuție problemele pe care le are fiecare!”.
Cert este că de atunci am umblat cu gagici din astea după care întorceau fiecare capul pe stradă. Un fel de cum dreaq a reușit ăsta ca să umble cu gagica asta. Îmi mai creștea o pipotă. Nu sunt cel mai frumos băiat / bărbat din cameră dar pot spune că atitudinea face totul și fix asta mi-a modelat tipa de 25 de ani în aproximativ un an de relație.
Ideea articolului întărește regula aia de 3… dacă un bărbat spune că s-a culcat cu 3 femei cel mai probabil că a fost una singură sau deloc.
Eu m-am lăsat agățat cu plăcere. În general dacă am fost refuzat am lăsat-o baltă instantaneu. Comoditatea este mai mare ca încrederea în mine.
După autobuze și femei nu se aleargă, întotdeauna mai vine ceva. Te prinzi de asta destul de repede, după o anumită vârstă. Care vrea cucerită, să aștepte armata de asediu, cu mențiunea că, în general, cuceritorii nu se mulțumesc doar cu o cucerire.
@Edel, clar vezi dacă cineva nu este interesat și o lași baltă, doar că am rămas șocat că atunci când a zis că are prieten și eu i-am spus că nu am oprit-o ca să ne povestim fiecare de problemele noastre a devenit interesată 🤣🤣🤣 și brusc nu mai avea prieten.
@Peredhil, după autobuze am alergat de mi-a venit rău… pentru că uneori cam las totul pe ultima sută de metri. Da, nu e bine, dar uneori trebuie să ajungi la timp și atunci când vezi autobuzul, fugi nene cât te țin picioarele.
După femei… o singură dată am făcut mai multe încercări. Deși de obicei nu fac asta, tipa asta avea totuși ceva special. Pe lângă faptul că era frumoasă era și bine construită 🙈. Era o plăcere să o ai la braț. Ea era prietenă cu tovarășa unui prieten de-al meu foarte bun.
Bineînțeles că prietenii noștri au încercat să ne combine. Era genul de persoană care se schimba după cum bătea vântul – acum voia pe urmă nu mai voia. Accepta să se vadă cu mine, pe urmă nu mai răspundea la telefon. La un moment dat după vreo câteva luni, am pus eu stop că mă săturasem să stau mereu în sah.
Ce m-a făcut să mă schimb a fost faptul că la un moment dat a zis o chestie legată de faptul că eu nu avem potența financiară a altora din anturajul ei. M-am enervat și i-am spus că dacă caută bani se poate duce după bani… nu are rost să o țin pe loc. Și eu am o vorbă cine aleargă după bani, niciodată nuno să aibă parte de ei.
Peste ani, ne-am reîntâlnit o singură dată, într-un magazin unde ea era vânzătoare. Eu bărbat bine ca întotdeauna și ea… era puțin mai frumușică de cum o știam eu la 18 ani.
Cred că nu găsise pe unul cu bani până la urmă. M-am purtat ca și cum nu ne-am fi cunoscut și o vedeam cum se uită la și după mine… parcă spunând: aloooo… sunt iarăși eu… Picasso, așteptând parcă să o recunosc și să o bag în seama.
Nu am făcut nici un pas, cu toate că am fost tentat să îl fac… și de atunci nu ne-am mai întâlnit, iar eu am evitat cât am putut magazinul respectiv.
Asta a fost ca aia cu chandler si julia roberst..
@Irinoush: un clip youtube (link) n-ai pune și tu. Amu’ tre’ să-l caut io. 🤪
L.E. Ăsta?
https://m.youtube.com/watch?v=ABYu0vjhBns&pp=ygUWY2hhbmRsZXIganVsaWEgcm9iZXJ0cw%3D%3D
Pai, n-avem noi un cavaler?
Deci, pe lângă prim-ministru, Buzăul are și profesori la Sorbona. Frumos!
Și se votează în masă roșul.