Bloodywood – Nu Delhi

I-am văzut pe oamenii ăștia la Wacken. După un început ezitant, na, primul concert al lor în Europa, scenă imensă și public mult de tot, s-au dezlanțuit.

În 2022 mi-a plăcut mult albumul lor de debut, Rakshak, avea atmosfera aia de exotic, o energie primitivă. Muzica nu avea structură compactă însă era plină de viață.

De aia am așteptat discul, în integralitatea lui, să văd dacă oamenii ăștia au făcut un pas în față sau au rămăs tot în zona aia.

Ce concluzie am tras după ce am trecut prin cele două single-uri care au promovat ”NU Delhi”, NU DELHI și Tadka, și acum câteva zile, tot albumul? Că este făcut mult mai profi, are structură, este mult mai coerent. Cu ”NU Delhi”, Bloodywood au pierdut ceva. Exotismul, revolta aia venită dintr-o societate inechitabilă, încremenită în timp. Sunetul lor s-a occidentalizat. Nu știu dacă este rău sau de bine. Dacă este progres sau un ușor regres.

Pentru mine materialul din 2025 este sub cel din 2022. Ce este clar este de ascultat.

Un album bun, cu momente mai moi dar și cu unele forte, Bloodywood – Nu Delhi