Stăteam și îl ascultam, cu foarte mare plăcere, ca de obicei pe domnul Sabin Gherman, unul dintre marii patrioți ai României, și mă gândeam la ce spunea despre cazul Angelei Lican, femeia care a fost condamnată doi ani și șase luni, cu executare pentru furtul a douăzeci și cinci de lalele.
Băi, furtul este furt. am înțeles, domnu’ judecător a ajuns acolo să strivească răul cu ciocănelul, infracțiunile trebuie pedepsite exemplar, bla,bla,bla.
Dar când între timp citești că unul ca Generalul Iulian Gherghe care a ciordit 180.000 de $, a fost condamnat la un an și șapte luni cu suspendare, parcă începi să te clatini puțin în tine. Domnu’ gheneral fost iertat de onorata instanță pe motive de vârstă, educație și bune caracterizări culese de la vecini. Probabil s-a dat și în bobi și a ieșit de bine pentru dânsul.
Stai în cur pe bordură, în pauza de masă, îți mânânci sandivișu cu parizer țărănesc, scrolezi pe telefonul după ceva știri și dai de achitarea lui Bănicioiu sau de fâsâiala fără vinovați, Nordis.
Sau de respingerea de către Tribunalul Ploiești a propunerii de arest preventiv pentru nepericulosul de Horațiu Potra și înlocuirea lui cu controlul judiciar. Măsură care, după se știe, a mers excelent.
După ce zilnic, timp de mulți ani, citești, asculți știri despre alte mii de asemenea dosare în care bogații, influenții, sunt cântăriți altfel decât puleții obișnuiți, ajungi să simți doar neputință, și ură, din aia viscerală.
Pentru că știi că tu, ca consumator de sandviș cu parizer, vei fi judecat cu celeritate și asprime. Și dacă ai puțină minte realizezi rapid că în România nu trebuie să furi lalele, în schimb, este liber la furat milioane de euro.
Mai are rost să te întrebi de ce una dintre sursele de hrană ale urii extremiste, din care se hrănesc unii ca Georgescu, Simion, este sistemul de justiție, când ești bombardat zilnic de decizii aiuritoare ale oamenilor în robă?
După ce l-am ascultat pe domnul Gherman, mi-am dat seama că tot ce îmi doresc, ca cetățean proto-geto-româno al spațiului carpato-danubiano-pontic, este să ajung să mă plictisesc tihnit în România.
Fără drame electorale, știri cu devalizări de bugete, oameni care nu răspund pentru asta, infractori sexuali eliberați, vreau predictibilitate și foarte multă plictiseală. Din nefericire nu o să am parte de asemenea binecuvântare.
Hai să aveți un weekend fain și să vă plictisiți fiecare pe unde sunteți!
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Cred ca daca scapam cu bine de alegerile asta, poi chiar ca l-am prins pe Dumnezeu de picior.
Ciudat, tot incerc sa postez la Vasilescu ceva, dar nu reusesc de loc. Ma bucur ca merge macar la tine.
cîn’ ieream io mai tînăr (ceva sub 30 de ani) și mă ocupam cu turismul/ghidărie, am auzit la un străin (britanic cred că era) următoarea alegație: „să știi că lucrurile merg bine într-o țară cînd oamenii nu știu numele niciunui ministru!”; atunci n-am înțeles exact ce a vrut să zică omu’ și am pus-o pe seama nivelului de frog’s genunche al englezei mele; din păcate, clasa politică…
Excelenta observație. Știam de ea, o uitasem însă.
Nu uitați dragii mei, că legile-s făcute pentru căței, nu pentru dulăi. „Egalitate-n fața legii” e doar o vrăjeală pentru pulime.
Șosoaca a arătat o diploma datata 07.03.2025 emisa de asociația de box ringul semnata de rudel obreja.
Hotul ala a murit acum 2 ani…
A mai lăsat câteva diplome semnate „în alb” 😭
Deci, Gherman a plecat de pe B1?
Ii urmăream emisiunea până a dispărut din feed.
Să știi că eu nu cunosc nici numele primului ministru (stat minister) 😉 era una Erna prin pandemie, dar s-a schimbat de vreo doi ani.
A plecat.
Pot spune ca și pentru mine, ca observator, cea mai mare frustrare mi-o induce în tara asta „justiția” (adică soluțiile hotărâte sau decise). Se observa de pe Luna cu ochiul liber cele doua categorii de justitiabili: cei cu bani și cei fără bani. Eu nu am avut personal decât două interacțiuni cu minunatul nostru sistem juridic. În prima, deși avusesem dreptate deplina iar avocatului meu ii râdea mustață când mi-a preluat cazul, am pierdut fără drept de apel (mi s-a respins recursul). Iar în a doua, deși ma știam vinovat și cu musca pe caciula, stupoare, am câștigat! Așa că, rămân și eu cum zicea cineva pe aici, un fan al filmului „Law abiding Citizen”.
Și eu am trăit aceleași dezamăgiri. Fan al lui Drasius Kedys.