După ce Ștefan Relu Mihalache, jamaicanul dac al țării noastre, devenit mai nou apostol al ”dragostei ca religie”, și-a afirmat, unde altundeva, dăcâtpătiktok, părerile partizane despre cauza suveranistă promovată de soțul doamnei ”Cristela”. După ce hai siktir de la Kiss Fm, s-a îmbrăcat cu fața aia de discriminat etnic, și cu un ton ușor milog s-a întrebat ”că de ce”. Că dă bine la public să fii discriminat că ai păreri șpentru care unii te trimit acasă de la chestii organizate de ei pe banii lor.
Spun de mult timp, nu mai idealizați oamenii care au rezultate în sport, muzică, orice fel de domeniu, lăsaț dreacu piedestalele și discursurile, cu s-a luptat pentru noi, românii, să tremurăm de mîndrie proto-daco-getică și să înghițim fără să scuipăm orice ejaculație venită de la noua categorie de mesia, campionii.
Nu avem nici un beneficiu să ne udăm național la fiecare medalie și discurs de după. Poți fi primul atlet al lumii, înotător fruntaș pă mondial, gheata de aur, balonul de diamant, asta nu te face mai puțin cocălar, cînd, spun gurile rele, îți ambalezi supercaru’ printre bloace, să moară vecinii nemedaliați. Știi oricum că sunt destui proști care or să sară de cur în sus pentru tine. Care fac front comun, adună pietre.
Este și exemplul unuia dintre sportivii de top ai României, omul la care au visat multe domnițe cu coapse fierbinți și desfăcute, domnu’ Adiță Mutu, ale cărui declarații poate v-au trecut pe sub radar.
După ce a terminat cocaina din Chelsea și a bătut ”un ospătar”, că peste unul a dat, din motive geopolitice, desigur, tricolorul nostru fiind pro-Serbja iar ăla kosovar, și a câștigat toți banii lui prin occidentul decadent, retras, mai nou antrenor, cu zero rezultate, are și el ”tot felul de păreri despre omul care trebuie să conducă țărișoara”, om, care declară peste tot că este nasol cu UE, NATO.
Nu am mai găsit declarația lui dintr-un interviu în care goleadorul nostru declară că citește de rupe. Cărți, băh, scoase de editură, nu din alea de joc. Rezultatele acestui obicei lăudabil, în cazul lui, sunt neconcludente.
Dacă noul intangibil, Popovici, are aceleași păreri ca Adițu, este că toți ăia care erau cu oda în gură o să se pișe revoltați pe el și rezultatele lui?
Sau Hagi dacă ar face asta, ar mai fi Rejele?Bine, la Gicuță este ușor cu retractatul pe motiv de deficit de limbă română.
Că pentru mine este simplu, dacă David ar scoate din pieptul lui mare de campion olimpic chestii pro suvereniste, ca sportiv ar rămâne la fel de mare, în schimb ca om ar fi cel mai de jos canal.
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Sunt suficient de bătrân să nu mai pic în limbă după performanțe sportive, că-i Popovici , că-i Halep, că-i alt idol al maselor. Mi-au ajuns neuronii distruși de gafele „generației de aur” și ale epigonilor mai incompetenți ce au urmat. Rezultate sportive care mă afectează real spre zero, în principiu, ar trebui să mă intereseze cam tot spre acolo.
Și ca să mă duc cu alte exemple mai puțin faimoase în direcția „idolilor” de tipul ăsta. David Neacșu. Excelent alpinist, ca om însă… să zicem că nu se ridică neapărat la înălțimea imaginii. Andrei Roșu. Ultramaratonist și ultratriatlonist, în condiții extreme. De asemenea fanatic al veganismului până în punctul în care câinele său e vegan, făcut iar nu născut. Dacă oameni care au avut rezultate în sporturi care mă interesează nu-s de urmărit extrasportiv, un mingicar talentat, dar drogat și semi-ratat ca Mutu care mânâncă rahat prosuveranist nu mă miră deloc. Doar o altă cărămidă în zidul de cretini spre care se îndreaptă cu viteză țara.
Excelente exemple. I-ai vrea în fruntea țării.
Și tu, Brutus, fiul meu?
Porumbeii păcii și limbile în cururile sfinte de campioni sunt prin alte părți.
Acum realizez că eu gândeam ceva, dar a ieșit altceva. Mă refeream la toți ăștia răsăritu după ploaie, care au aflat că naționalismul se vinde bine.
Asta n-am înțeles-o deloc: patriotismul și sportul. Că dacă nu țin cu echipa României/sportiv român înseamnă că nu sunt patriot. Iar băgatul în seamă al sportivilor pe alte domenii decât cele în care au făcut performanță este foarte important spre deloc. Bine, asta ar trebui să se aplice oricui, dar e mai greu!
Ești de al meu.
Da, am fost surprinsa de penibilul afirmatiei luiCTP, cum ca, intelectualiceste, David e peste Hagi, Nadia, Nastase. Cum sa pui o asemenea presiune pe umerii unui copil, asta nu am inteles, lauda-l, dar nu face comparatii jenante si pentru el si pentru ceilalti. E un copil, exceptional dar copil, lasa-l sa munceasca, sa creasca, sa se dezvolte, sa greseasca pentru ca nu are cum sa fie guru, mesia sau ce mai avem noi nevoie!!
Dar și să îl tragi de urechi când se comportă ca o beizadea fără bun simt.
Edelweiss, nimeni nu-i perfect😉.
Nu caut perfecțiunea. Încerc doar să trag un șut în cur idolilor de pe piedestale de carton.
Mutu’ are un rol foarte important in Căluș.
Ori suntem pe pafuri, ori nu!
Mie imi pare ca tu propui sa renuntam la iubiri, la sperante, la pasiuni, la visuri, propui sa nu le mai traim, sa murim incet, sufocati de autosuficienta, de cinism, de blazare. Nu, multumesc.
Sportivii aia chiar merita admiratia si implicarea noastra, a publicului, pentru ca munca lor, performantele lor, ne sunt dedicate. Ei ne daruiesc performante in timp ce se hranesc cu admiratia si cu aplauzele noastre pentru ei.
Ei sunt cei care ne arata ca omul isi poate depasi limitele, noi le multumim pentru ca ne indeplinesc visurile si ne fac sa credem ca multe lucruri imposibile par posibile sau pur si simplu ne dau ocazia sa admiram frumusetea spectaculoasa a sportului.
Idealizezi. Dar dacă la tine merge, este ok.
Nu am visuri cu Halep, sau, mai rău, Popovici, ca să mi le îndeplinească. În general singura persoană ce mi-a îndeplinit sau îmi va îndeplini vreodată vreun vis e cea care se încruntă la mine dimineața în oglindă. Bine, putem spune că visurile sunt ceva cam neserios, proiectele duc la rezultate, dar e altă discuție.
Sportivii nu ne dedică și dăruiesc nimic, decât cel mult verbal. Se hrănesc cu mâncare, ca tot omul, ceea ce costă bani. Și la desert, poate un pic de glorie.
MĂRIA SA SPORTIVUL CAMPION.
Pai cu sportivii e ca si cu trupele tale de rock. Trebuie sa aiba spectatori si admiratori. Daca te duci la spectacol dar stai acolo, mut, incremenit, nu aplauzi, nu canti, nu dansezi, nu te extaziezi in fata solistei cu plete si picioare lungi si cu tatze mari, nu crezi ca oamenii aia o sa creada ca si-au gresit meseria si o sa-si caute altceva de facut?
Fac asta dar nu îi consider modele.
Peredhil, nu trebuie sa ai visuri ca nu e obligatoriu dar unii au si lumea e mai frumoasa cu ei. Cel putin asa imi pare mie.