Acum foarte mulți ani în urbea Buzăului erau doar două săli de forță, una a lui Săndel Mândruță. găzduită, atunci ca și acum, de Polivalenta din oraș, și cealaltă într-unul dintre spațiile de la stadionul din Crâng, considerată una de ghetou, de săraki, la care se ducea subsemnatul.
Acolo am avut un partener de antrenament care era cu vreo 15 ani mai mare ca mine. Viața ne-a despărțit drumurile dar de fiecare dată când ne-am reîntâlnit, am depănat amintiri cu o ușoară ceață pe ochi. Mai mult, amicul meu mai vârstnic, a fost coleg de antrenament cu cei doi băieți ai mei la ceva arte marțiale.
Când a împlinit 55 de primăveri, după ce a ieșit cu bine dintr-o situație dramatică, omul, în ciuda opoziției familiei, de neînțeles pentru mine, a dat de categoria ”A”. Pentru că ăsta era visul lui, să mergă pe motor și să facă parte dintr-un club de bikeri.
După ce a dobândit permisul, și-a luat ceva cruiser micuț, nu mai țin minte marca, la vreo 350cc. Ieri, am avut ceva treabă prin oraș și ne-am întâlnit absolut întâmplător. Am depănat ceva amintiri, la o cafea, ca unii care nu se mai văzuseră demult.
Era foarte fericit că acum doi ani și-a schimbat, din nou, motorul, cu ceva mai mărișor, un VT750 Shadow Phantom, din 2011 sau 2012. Și mai ales că făcea parte dintr-un club de bikeri. Cred că în jumătatea de oră petrecută împreună, mi-a repetat de cel puțin douăzeci de ori cât de fericit este când se încălzește vremea și se dă cu motorul.
Iar ca planuri are, țineți-vă bine, un tur al României pe bicicletă, în vara asta, împreună cu patru amici de vârsta lui, și o călătorie de câteva mii de kilometri prin Europa, pe motor, în vara lui 2026. Anul trecut a împlinit 66 de anișori și nu îi mai este rușine să viseze.
La aia cu tripul pe bicicletă, am pușcat și eu. Adică, trecând peste pericolul la care ești supus pe șoselele din România, din cauză de șoferi bizoni, ar fi un vis super interesant și realizabil. Doar că eu aș muta ruta de la Szeged spre vest, din motive de instinct de conservare. Pentru vreo două săptămâni de pedalat sau cât te țin brăcinarii.
Voi, ceva realizabil, nu mă luați cu zboruri spre Marte sau să îi dau un fes lui Kim Besinger tânără, aveți de gând să bifați până să faceți saltul spre marele necunoscut?
Dacă interesează pe cineva, mai am câteva povești din astea cu oameni, ca mine, ca voi, care din motive personale, au început să se gândească și la visurile lor, nu doar la cele comune.
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Să rezist 5 sau 6 zile la Rockstadt. Mai mult de atât nu pot visa/duce momentan 😀
Pai depinde de anișori ai.
Am băgat cu ani în urmă creasta Meridionalilor cap- coadă, solo, cu cortul în spinare. Undeva mă bate gândul să o fac din nou, adăugând Orientalii și, poate, Apusenii.
Aveam în cap ceva Caucaz și o tură prin taiga, spre Baikal. Muie Putin, poate cu tancul să-ți mai trec granița.
Un maraton. Sunt hoit leneș și n-am trecut niciodată de 20 și ceva de km alergați dintr-o bucată. Că nu mai am vârsta și tâmpenia să aspir la așa ceva fără un antrenament temeinic și constant.
Și-ar mai fi vreo 30-40 de chestii absolut realizabile, nu „14 optmiari într-un an”. Doar că mă uit la noi, mă uit în lume și-mi piere complet cheful de a mai visa.
Viața este prea scurtă pentru atâta încrâncenare.
Sincer, ce visez eu acum e mai mult cosmar 🙄. Nu am o perioada prea buna.
Dar daca imi doresc ceva intradevar, e sa vizitez tarile din nord (anul asta e pe lista Suedia) si Japonia impreuna cu juniorul care e fan ca si mine al culturii japoneze.
Sper că nu ai probleme personale. Restul trec.
Nu-i burn-out, dar nici departe nu e. Stii, ca atunci cand nu ai chef de nimic si nici un fel de inspiratie. De obicei imi fac planuri, dar de ceva luni sunt intr-o stare vegetativa cronica😑🤷♀️.
Păi nu este bine. La starea aia care durează de luni, așteptarea ca lucrurile să se schimbe de la sine, nu este cea mai bună soluție.
2.5-3 mil. Euro (după impozitare) la 6/49, casa pe malul marii în costa brava (pals, begur), restul vieții stat cu burta la soare pe plaja. Sau în apa.
Un om simplu, pe gustul meu.
Dimineata un jamon, o branza maturata, o rosie de huelva, o.maslina, un fresh de portocale.
La prânz fructe de mare, peste, un orez. Sau o o vita de doua dește în sânge la gratar (cu puțin unt). Și un vin rosu.
La cina un tapas cu patatas brava și o berica. Sau 2.
Acum doi ani un coleg de clasă a pparticipat la competiția Nordkap4000. A plecat de pe la Romeo&Julieta și a terminat la Capul Nord în vreo 23 de zile 4200 de km fără echipă de mentenanță, solitar cum ar veni.
Eu am niște vise să ajung pe Trollthungahttps://www.getyourguide.com/no-no/odda-l97971/trolltunga-trolltunga-sommervandring-t878818/?ranking_uuid=aa93da01-ed99-4c7d-9b97-bb1760c5b1c3
Mamă, ăsta este un fel de Ironman cu bicle.
Da, aveau monitorizare prin GPS, dar erau singuri pe șosele. O concurentă a murit în accident cu un camion. _
Un vis pe termen scurt, unul bicisnicuț, dar na, mi-e drag și țin la el. În martie voi avea primul spectacol în calitate de proaspătă membră a unui club profesionist de …dans. Ieri am fost la a doua repetiție, repetițiile la profesioniști (Doamne, ce-mi place asta cu profesioniștii! :))), ca și spectacolele, făcându-se pe tocuri. Nu în pantofi sport, cum eram eu obișnuită. Visul meu e să nu mă împiedic pe scenă în ziua cea mare sau să nu mi se prindă rochia în toc sau să nu uit pașii, sau sau sau. Da’ și dacă se va/vor întâmpla, eu voi continua să visez că la următoarele spectacole … Sunt o visătoare incurabilă. 😀
Ca unul care dansează ca mortu cred că este foarte tare asta cu competiția de dans.
Visul meu e să bat Germania-n lung și-n lat pe autostrăzile fără limită de viteză. Să mă opresc doar să alimentez, să ronțăi un sandwich sau să beau o cafea.
Iar apoi să fac câteva ture pe Nordschleife.
Da, am mania vitezei.
Am condus in toamna in zona Frankfurt/Hamburg/Hanovra.
Foarte putini conduceau „la maxim”. Cred ca in 2000Km am vazut 5-6 zmei. Culmea, nu conduceau agresiv! De multe ori primele doua benzi erau ocupate de TIR-uri, asa ca si banda 3 era plina.
Marea majoritate erau pe la 130-140km/h.
@Carman: atunci mă voi mulțumi cu Nordschleife. 🤷♂️
Acolo si-a testat un coleg noua masina cu mulți ani în urma. Un Fiesta ST.
Acum are focus ST
Netestat.
Păi este ușor, șerif.
Visez sa ma intorc in zona de munte, de preferat fara vecini in zona, dar cu un parasias si padure in apropiere, sa ne construim o casa mica, cu semineu si soba.
Ideal ar fi sa fie intr-o zona in care sa fie zapada, macar o luna sau doua pe an, si sa mai putem sa facem plimbari lungi prin zapada si sa ne mai descurcam sa schiem prin zone neamenajate.
Visez sa apuc sa citesc toate cartile pe care vreau sa le citesc, de preferat langa semineu sau in apropierea paraiasului. Visez sa ascult in tihna toata muzica pe care vreau sa o ascult.
Visez sa avem norocul si sa ne viziteze copiii din placere sau de dor, si nu din obligatie.
Visez sa apucam sa vizitam, pe indelete, macar toata Europa.
Toate visurile de mai sus depind in mare masura de mine si de jumatatea mai buna si, intr-un viitor nu foarte indepartat, sper ca in maximum patru ani de acum incolo sa apucam sa le si realizam.
Visez sa apuc sa imi cunosc macar un nepot sau o nepoata si sa am sansa sa incerc sa ii invat macar jumatate din cate m-a invatat bunicul meu, mai ales, daca o sa fiu in stare, sa le arat asa cum mi-a aratat el mie, ce inseamna bunatatea.
Visez sa am norocul si sa nu devin vreodata o povara pentru cei dragi mie.
Cât de bun este comentariul ăsta. Tks.