Dacă Vasilescu este fan de producții românești, eu nu sunt. La Anul Nou care n-a fost, chiar dacă pelicula asta a fost peste ce se turnează de obicei în România, și a adus orgasme cinefile publicului care a trăit perioada aia, au fost destule momente când am trecur greu peste romanțările artficiale sau dialogurile Scânteia style. Un film peste media autohtonă dar pe care nu l-aș vedea încă o dată.
Că tot se vorbește despre producțiile Netflix, de abia am terminat o mini serie western, unul de frontieră, ușor goth, brutal, uneori, chiar foarte brutal.
American Primeval se numește producția cu pricina, are șase episoade, toate filmate excelent, dialoguri bune, poveste bună, cu ameridieni care nu vorbesc engleza între ei, cu oameni murdari și cruzi.
Un story despre pionerii vestului, mormoni, ameridieni care încearcă disperați să își păstreze stilul de viață și pământurile în fața unei societăți avide după spațiu vital, vânători de recompense. De văzut.
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
A sărit și în ochiul meu zilele astea și mă întrebam dacă merită. O sa dau play 😉
După părerea mea, merită.
Eu am dat aseara play la Squid Game. Vazut 2 episode din primul sezon. Pare ok. Abia astept al doilea sezon pentru ca o sa joace unul din actorii mei favoriti.
Cel mare al meu se uită. Încă nu am m-am decis dacă merită să mă uit la el.
Anul nou care n-a fost eu l-am pus cam pe același palier cu Liberate, a lui Tudor Giurgiu. Filme bune, pe care le-am recomandat și copiilor mei.
American Primeval n-am văzut încă, dar îl rețin.
Legat de Squid Game, am văzut sezonul 1 acum ceva timp, pentru că fie-mea se uita la el. Era un fenomen printre copii, inclusiv de vârste sub cea recomandată. Am simțit atunci că am 2 variante: să-i interzic filmul (avea 13 ani atunci), ori să mă uit împreună cu ea și să văd cum pot să diminuez daunele unei desensibilizări precoce la ceea ce înseamnă violență extremă, fie ea și într-o ficțiune. Am ales a doua variantă (o, doamne, abia am putut să mă uit la unele scene) și am vorbit despre ceea ce vedeam.
Am vorbit despre cum acest film reflectă problemele economice și sociale reale ale Coreei de Sud, precum inegalitatea economică și nivelul ridicat al datoriilor.
Despre cum aceste inegalități afectează viața oamenilor, despre cum oportunitățile inegale pot duce la decizii extrem de dificile în viață. Despre privilegiile pe care unii le au/le avem și cum putem empatia față de cei mai puțin norocoși. Am mai vorbit despre tema datoriilor personale și efectele lor pe termen lung, despre gestionarea resurselor și importanța luării unor decizii financiare informate. Am mai vorbit despre capitalism, care pare că uneori (deseori?) prioritizează câștigurile financiare în detrimentul umanității. Am vorbit despre cum s-ar putea asigura un echilibru între competiție și solidaritate și dacă o societate poate fi funcțională în lipsa acestui echilibru.
Deși „Squid Game” pare că se referă doar la problemele economice din Coreea de Sud, am discutat despre fenomene similare din alte părți ale lumii, cum ar fi la noi. Am avut tot felul de discuții pornind de la „Cum ai fi reacționat tu în această situație?”, pentru a ne stimula gândirea critică.
Am văzut și sezonul 2, tot cam în același stil.
Squid Game nu mi se pare un film de văzut cu popcorn în brațe, la final nu prea poți să zici mi-a plăcut/nu mi-a plăcut. E un fenomen mondial, ceea ce mie-mi transmite că temele par a fi foarte relevante pentru mulți dintre noi, adulți și copii, eu zic că merită văzut.
Tot pe Netflix e și Squid Game Challenge, joc de tip „survivor”, tot cu eliminări dar doar din joc, nu și din viață.
excelentă sinteză, felicitări și mulțumesc!
Cu mare plăcere.
@Anduța, mă faci să mă uit.
Asta sună un pic a avertizare, așa. E ok, poți să mă înjuri dacă regreți după. :))) Glumesc, nu mă înjura, că mă supăr. Dar să-mi zici părere, chiar sunt curioasă.
‘libertate’ nu am văzut, anul nou văzut la cinema în noiembrie când am fost prin România. Hmm evident că noi trăim copilăria noastră în acel film, dar nu știu dacă un american ar simți ce am simțit eu la banalul ‘batalionul 6668’. Voiam să zic că au ăștia un stil de a stoarce lacrimi și din cel mai banal subiect.
Sunt alături de @anduța referitor la calamar. Sezonul ăsta participanții au probleme cu datorii personale mari. Nu m-a mai prins ca prima serie😔
Sezonul 2 mie mi s-a părut mult mai puțin grafic pe partea de violență (sau poate m-am „imunizat”), ceea ce am găsit ca fiind binevenit. Parcă a evidențiat mai mult teme apărute în sezonul 1, de genul traficul de organe, moralitatea în tabăra „rozaliilor” ucigători sau democrația, deci noi puncte de discuție cu copila. Iar finalul mi s-a părut mult mai palpitant ca la 1, dacă nu m-aș controla să nu fac asta, chiar aș avea niște așteptări anume de la sezonul 3. :))