Când m-am trezit din letargie și am vrut să iau bilete pentru meciul din seara asta al naționalei mai erau disponibile niște bilete doar la peluze. Voiam să ne ducem aproape toată gașca, mai puțin Gheruță, pe care atunci când i-am pus întrebarea dacă ar vrea să fie prezent la eveniment, nici măcar nu s-a întrerupt din limbile date pe scrot.
Soția a avut ceva rețineri fiind vorba de copiii și peluze, până am terminat eu cu argumentele pro, și doamna din viața noastră a spus un da cu jumătate de gură, se vânduseră și alea. Ca urmare meciul din seara asta dintre România și Kosovo îl vom vedea, în formulă completă, tolăniți pe canapea, rozând ca niște hamsteri la semințe, alune, biscuiței, pufuleți din ăia comuniști. Sper ca și Gheruță să dea dovadă de minimă decență și să stea pe canapea alături de noi ca să mă pot da mare pe net că la mine în casă până și motanul susține sportul românesc.
Eu nu pot cu atitudini de genul, zici nasol de națională, chiar dacă poate observațiile alea sunt fundamnetate, le iei aripile la băeți, nu ești suporter adevărat, nu ești român, ia o flegmă.
Oamenii ăia cu medaliile lor pun țara noastră pe harta lumii, sportul este cel mai bun ambasador, știți retorica. Sunt de acord, să zicem, dar, că da există și unul, practic cu ce mă ajută pe mine sau pe voi în daily life. Niște autostrăzi decente cred că ar face lucrul ăsta mult mai bine. Sau un sistem medical decent. Cred că și o corupție mai impotentă nu ne-ar face o imagine nasoală.
Adică dacă am preluat și am zis nasoale de sistemul mafiot de premieri patronat de lopătăreasa șefă, duamna Lipă, mă transformă întru-un român de căcat, un om care nu respectă valorile? Trebuie să aplaud medaliile cu ochii închiși, gura sigilată și urechile astupate? Nu, mersi.
Nu o să mă auziți, în eventualitatea că ai noștri o să șteargă pe jos cu un Kossovo care are șapte jucători în top 5 campionate din Europa, și care pe hârtie dă mai bine, că gata, în sfârșit a scos capul o nouă generație de excepție. Mai este mult de tot până departe.
Dacă continuăm să avem atitudinea aia de elevi care vânează note și să facem din rezultate întâmplătoare sau obținute contra unor adversari convenabili ca valoare, viitorul o să sune la fel de prost ca declarațiile USL-ului că anul viitor nu are cum să se mărească taxele.
Și nu, construcția de stadioane de zeci sau sute de milioane de euro, nu vor ajuta fotbalul românesc prea mult, construcția unei infrastructuri care să ofere oportunitatea practicării sportului de masă, o va face mult mai bine. Este valabil și pentru alte discipline sportive.
Ce să zic, Hai România!
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Cum dracu’ reușește flegma aia islamică să aibă jucători-n Europa la echipe de top, iar România nu? 🤔
De Austria nu zic nimic, că ăștia-s buni la ski, teoretic, iar fotbalu’-l joacă doar atunci când le-or amorțit picioarele de la prea mult ski.
Hai România!!!
Austria s a ridicat mult.
Eu nu consider sportul drept „cel mai bun ambasador,” ci doar unul puternic și vizibil. Îl văd ca pe un ambasador care poate pune reflectorul pe valori importante (și bune?) precum fair-play, corectitudine, disciplină sau etică. Am văzut și eu mulți susținători ai „valorii naționale” Elisabeta Lipă, ale cărei rezultate sportive sunt considerate mai presus de orice. Obsesia pentru succes este și ea una puternică și vizibilă la români, sau cel puțin așa mi se pare mie. Uneori am impresia că interesul (prea) multora pentru rezultat umbrește valorile cu adevărat importante, iar cei care încearcă să le readucă în prim-plan sunt adesea judecați aspru, condamnați și etichetați drept „români de căcat”. Îmi pare o judecată superficială și nedreaptă, dar na, nu e ca și cum am putea avea pretenția ca toată lumea să judece corect, sau măcar mai atent, într-o țară în care, pentru mulți, orgoliul este mai puternic decât rațiunea.
Nu mă deranjează eticheta dacă asta ar aduce plus valoare.
Cum arată acea plus valoare? Întreb pentru că a-ți consuma bateriile de la lanterna personală pentru iluminatul unor valori care nu strălucesc la fel de puternic ca medaliile alea orbitoare mi se pare că aduce plus valoare. O lanternă de aici, o lanternă de acolo și de dincolo și iaca nu stăm chiar în peșteri, în bezne cumplite.
Cam ce-ar fi zis și Platon dacă era sponsorizat de Petzl.
Diogene?
Și iată că această blenoragie islamistă face ceea ce știe să facă mai bine. Să părăsească terenul, poate le dă cineva meciul.