Am prostul obicei atunci când fac cumpărături mai arunc câte o privire, discretă, la ce conțin coșurile concetățenilor mei. Sau mă uit să văd ce mai pun cei din fața mea pe bandă când aștept să îmi vină rândul la coada. Tot așa, discret. Asta dacă nu cumva câmpul vizual nu îmi este disturbat de vreo bunoacă, că se duce dracului researchu’ coșurilor de cumpărături.
Înaintea mea un domn bine își cumpărase câte ceva de mâncare să aibă omul ce îmbuca la serviciu. Am aflat că asta era destinația produselor de pe bandă în urma discuției amicale purtate cu doamna de la casă.
Domnul nostru, în urma unui scurt inventar, avea pe bandă următoarele produse, o eugenie, un corn șapte zile, un pachet de napolitane, posibil marcă turcească, și o sticlă de 0,5 de întuneric.
Au fost două chestii care m-au lăsat cu gura căscată și care nu erau legate de abundența alimentară care tocmai fusese bătută pe casă. Omul și-a luat două pachete de țigări, că atât se pare că fuma zilnic, iar când a plecat s-a urcat într-un Audi A6, model nu mai vechi de doi, trei ani de zile.
Întrebarea mea este cât de lipsă de respect să ai față de tine, ca să nu spun, cât de bou poți fi, să ai posibilitatea să îți cumperi ceva de calitate și totuși tu să alegi să bagi în tine mizerii ieftine.
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Totuși este pe drumul cel bun, fiindcă lipsea un pet Neumarkt. Bine, nu se potrivea la Audi
Întrebarea rămâne.
Daca atata poate omui? Ma mir ca poate baga atata dulce in el.
Cunosc oameni care își încep ziua cu 3-4 croissante cu ciocolată.
In Belgia poti sa mananci pateuri dimineata. Mai mult de unul, nu am reusit niciodata. Si desi sunt fan ciocolata, foarte rar daca mananc pateuri cu ciocolata la micul dejun. Aici a se intelege fulgi de ciocolata care sa fie prin pateu. Nu invelit, nu cu crema inauntru. Ma inteleg mai bine cu fulgii de ovaz sau cereale cu nuci si alune. La serviciu am cutia plina cu legume crude si o felie de paine si ceva branza separat. Acasa avem intotdeauna un fel de mancare sanatos. Asa ca nici eu nu ii inteleg pe cei care nu aleg sa manance cat de cat sanatos.
Poate că că A6 e lucrul pe care nu și-l poate permite, dar l-a luat de fală. 😬
Nope. Am văzut cazuri și mai și.
Eu la mâncare am un principiu simplu: puțin și bun. Bine, mai bag din când în când un parizer cu muștar, de „dragul” anilor de tristă amintire. Și nu am A6!!
Sticlă de 0,5 de întuneric ?????
Probabil era un recipient PET cu Coca-Cola.
Și italienii au un mic dejun de glicemie minim 400…
Coca/Pepsi= suc cu întuneric
Apă cu întuneric, dacă vrei să îl citezi corect pe prietenul tău,Oprișan.
Banii pot cumpăra foarte ușor mașini, țoale și tot felul de lucruri materiale, dar nu și motivația de a trăi echilibrat, armonios, sănătos. Poate pentru că asta implică și destul de multă auto-disciplină zilnică? Pe-asta n-o poți cumpăra cu toți banii din lume.
Foarte corect. Și trist.
Eu la faza asta ma vad deja ca si in Demolition Man, cu burgherul de sobolan in cioc, molfaind fericit.
Vinovat, nu am gasit motivatia de a trai echilibrat, armonios, sanatos, si as fi extrem de ipocrit sa vreau sa o mai gasesc acum, atat timp cat in tinerete am tinut-o mai mult in excese serioase.
Pentru o perioada de timp am renuntat la cele mai nocive obiceiuri ale mele, fumat, cantitati industriale de intuneric, cofeina si pajeli, dar asta reprezinta doar un pact temporar, pana cresc juniorii, pentru ca daca apuc sa ii vad pe cont prorpriu, am de gand sa revin la fumat si tot ce ii extrem de gustos dar nesanatos.
Fumatul clasic a fost cel mai plăcut viciu.
În condiții speciale, și eu aș găsi fericirea supraviețuirii într-un rat burger sau sânge proaspăt de coiot, ca în cărțile cu Winnetou și Old Shatterhand. :)) A lăsa consecvența exceselor din tinerețe acolo unde le e locul (în trecut) pentru a face loc unor consecvențe ale maturității nu mi se pare deloc dovadă de ipocrizie extremă, ci doar de adaptabilitate la etapele vieții.
Când te exprimi așa îl faci pe om să își arunce shaorma din mână.
Au 🙁
Știam eu că nu-s om tocmai la locul său. Mie o femeie capabilă să se exprime coerent peste nivelul de „Eu Jane, tu Tarzan” despre rocada consecvențelor îmi face poftă. De șaorma, nu vă gândiți la măgării biblice.
Este de bine, dragă Anduța.
@anduța,
Dar consumul de bere consecvent poate rămâne și în actualitate ăla din trecut?
@Anduta Foarte frumos si bine punctat 🙂
Eu nu am trait vreodata armonios si sanatos, si nici nu vad motivatia, este prea monoton pentru mine. Cand am renuntat la alcool si apoi la fumat, am compensat cu alte excese (deocamdata inca mai am nevoie de ele), iar echlibrat nu am fost niciodata si nici aici nu am vreun motiv pentru care mi-as dori sa fiu.
Niciodata nu mi-am inchipuit ca o sa mor de batranete si nici nu imi doresc, dar tot cred ca as fi ipocrit sa ma mint ca vreau sa traiesc de acum incolo echilibrat, armonios si sanatos.
Nu vreau sa ma adaptez la toate etapele vietii, imi doresc mult de tot sa sar macar peste a treia batranete (cea in care exista riscul sa devii o povara pentru cei dragi, am vazut de prea multe ori cum se petrec lucrurile si nu este de mine).
Ii respect si apreciez pe cei care vor sa traiasca asa cum spui tu, dar eu chiar sper din tot sufletul meu mic si negru sa nu apuc sa trec de anumita varsta, prefer sa-mi satisfac cat mai multe vicii si capricii si sa dau coltul ceva mai repede, decat sa traiesc mai mult – dar altcumva decat sunt si imi doresc sa fiu.
Bine de tot asta. Sincer și asumat. Mai rar așa ceva. Go boy, este calea ta.
Poate cumpăra pentru copilași! 🙂
Pe de altă parte, cred că nu suntem printre națiile recunoscute drept bune prietene cu cumpătarea sau cu o alimentație echilibrată. Anii de foamete (atât înainte, cât și în timpul comunismului) probabil și-au lăsat amprenta prin genele noastre.
În altă ordine de idei, de când s-au instalat casele automate, nu prea mai am ocazia să văd ce pun alții în coșuri, prefer varianta cu ”bunoaca”.
Poate ca erau mici placeri vinovate (boala grea, asta cu dependenta de dulciuri), nu obiceiuri permanente.
Sunt convins ca nu-s sanatosi nici papanasii pe care ii ciufulesc eu tot la doua trei saptamani, la fel cum nici clatitele cu dulceata de visine sau coastele la gratar cu garnitura de cartfoi prajiti nu imi fac cinste, dar asta este, recunosc faptele si le regret pentru foarte putin timp si doar in raza de actiune a unui cantar.
Fara intuneric, viata e pustiu.