Cu puțin timp, acum niște zile în urmă, am avut de îndeplinit deosebita sarcina de a umfla niște baloane, multe baloane. Pompa sufletului, o mizerie, concepută special pentru umflat baloane, bineînțeles că nu a fost capabilă să facă asta, așa că am apelat la plămânii personali.
Și mi-am adus aminte de o chestie din tinerețe legată de aniversări și baloane. Nu ar fi trebuit să curgă amintirile tocmai în momentul ăla dar eu sunt unul care funcționează puțin altfel.
Traumele le îngrop adânc, le încui în temnițe adânci cu o mie de chei și evit să mă mai apropii de zona aia. Funcționează de minune sitemul ăsta până când chestii uzuale dezgroapă fără milă amintirile alea abandonate în adânc.
M-am dus la soția unui văr să îi aduc ceva, acum mulți ani, nu mai țin minte ce, pentru ziua fetiței lor. Am ajutat-o să umfle baloane, să mute o masă în sufragerie, pe vremea aia zilele copiilor se făceau la domiciliu, și alte chestii care se mai fac pentru aniversări.
A venit copilul de la școală, s-a bucurat, apoi s-a dus în dormitorul ei de unde s-a întors cu un balon pe jumătate dezumflat și l-a pus singur pe canapeaua din sufragerie, departe de zecile de baloane împrăștiate pe podea.
S-a întors cu ochii mari, clipind ușor ca să alunge ceața de pe ei și i-a spus mamei, în timp ce mângâia delicat balonul scofâlcit, ăsta este ultimul balon rămas pe care la umflat tata când am sărbătorit sfântul Andrei. Nu-i așa că îl păstrăm în continuare, mami?
La trei luni după acel sfântul Andrei vărul meu a murit în urma unui infarct. Clipe de miere și clipe de fiere. Am umflat zilele trecute baloanele cu un sentiment de fericire imensă că sunt acolo să fac asta pentru copiii mei.
Nu uitați că viața trebuie trăită atunci când suntem în ea.
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
De ce faci tu d’astea la început de uichend?
Păi dacă azi i-a venit rândul.
da, cum zice și @MoșIon, du-te-n plm!
Nasol, nasol ne-ai dat-o la temelie azi.
Hai, să vă bucurați de viață, de voi și de ai voștri.
Se întâmplă din astea dar și din celelalte cu lumină. Dar suntem prea ocupați să o vedem.
Nu mai bine ascultăm nişte metale serioase?! Sau, fiecare ce-i place.
Vin și alea.
Trist😢🥹.
Tata a murit intr-o vineri😢. Asa ma bucur de fiecare clipa cu copilul asta al meu si intr-un fel sau altul incerc sa ii arat sau sa ii spun ca il iubesc. Imi pare in schimb extrem de rau pentru el ca nu si-a cunoscut nici un bunic.
Chair și alea triste merită apreciate. Ai fost în viață când ai trecut prin ele.
08 septembrie s-a dus al meu, 25 noiembrie s-a născut fie-mea; timpul nu are răbdare…
uf… Sfat ne-profesionist, dar care la mine a mers. Ține traumele la suprafață, analizează, studiază, întoarce-le pe toate fețele. Infruntându-le nu vor mai avea puterea să te doboare pe neașteptate. Cu timpul, uiți detalii, dar cu adevărat, nu îngropate. Ajută să accepți trecutul și să ții scheletele la vedere. Pentru tine la vedere, nu e nevoie să le împărtășești, reacțiile celorlalți pot fi dăunătătoare, pentru că nu au cum să înțeleagă exact cum știm noi că a fost contextul.
Știu asta. Sunt chestii pe care nu încă curajul să le dezgrop ca să le înfrunt. Tks de sfat, este cea mai bună abordare.
Edel, ești un om bun. Este nevoie de cei ca tine. Chiar dacă ar fi doar să ne aduci aminte de umanitatea pe care ar trebui să o găsim în noi, tot este îndeajuns.
Dar cred că ecourile poveștilor tale sunt mai adânci.
Să ne luăm demonii de mână și să înaintăm râzând.
Mă înclin. Fără voi nu ar putea fi spuse poveștile astea.
O readucere cu picioarele pe pamant – sa ne bucuram acum, aici, de familie si prieteni. Nu maine. Bun sfat! Asa e, cel mai bine e sa fim prezenti in viata copiilor nostri.
Weekend frumos!
Mulțumesc la fel.
După ce că am eu o piatră de moară pe suflet, mai dau și peste tine cu asta…!