Majoritatea celor over 40 pe care îi cunosc devin după vârsta asta deosebit de serioși. L-am întrebat deunăzi pe unul din ăsta, care, întâmplător, sau nu, ocupă ceva funcție de conducere, de ce dracu după ce a fost numit în postul ăla, are postura aia de constipat etern.
Mi-a aruncat privirea aia de om cu 20.000 de responsabilități vitale pe secundă, ușor dezgustată și sută la sută superioară, sunt director, bă, ce vrei să mă hăhăiesc, ce transmit oamenilor pe care îi conduc? Că nu ai un o coadă de lopată în cur și că ești în general viu?
Sau ăia care la 25 de ani rupeau metalul extrem în două, după ce s-au căsătorit, au devenit oameni serioși, la casa lor, au trecut la rock-ul ăla bunu’ din anii ’70. Cei care au fost rocheri de conjuctură, au dat-o direct în Smiley, Delii sau manele, că așa este scris în fișa postului de adult.
Dacă îi întrebi, cei mai mulți or să îți bage placa cu vârsta și aia cu seriozitatea. După părerea mea, maturizarea înseamnă cu totul altceva.
Lauri Norris, o bunică din Statele Unite, care în România ar fi purtat haine mirosind a naftalină, și ar fi fost întinsă de nepoți prin toate parcurile posibile, ne demonstrează că prin alte părți, vârsta este doar un număr.
Ce fel de seniori vă vedeți? Condiție obligatorie e să fiți minimum vii. Ca Lauri sau ca pensionarul român acru, votant pesede, degrabă tăietoriu de mingi?
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Io-s genul serios când trebuie și glumesc când trebuie. Nu pot fi constipat 24/7, că aș face dreacu’ hemoroizi. Pe mine m-ar durea ceafa și capul dacă aș face ca bunica aia, dar asta nu înseamnă că nu mi-ar place la concerte. 😎🤘😎
Jos pălăria nepoților pentru că au grijă de bunica lor așa cum își dorește ea. 😎👍
P.S. Ăia de procedează așa cum spui tu, părerea mea e că s-au căsătorit cu persoana greșită.
Să nu își închipuie cineva că poți râde non stop.
băi, mi mi-e milă de nepoții babei… să trebuiască să te ascunzi ca să bagi un cui de unul singur, asta nu-i viață!
hai că mă duc la coadă, să zic ceva și de dom’ director
Dupa ce ca am peste 50 de ani, mai sunt si gras si cu chelie.
Dar in capul meu, la concerte si cand ascult muzica, am 25 de ani, sunt suplu si cu plete. Iar nevasta-mea e fan FFDP.
Nicio problema pt mine
Mișto spus, mișto de tot.
Io-s 40+, dar nu cred ca sunt prea serioasa la munca. Eu sunt aia care da cu nuca in perete ca sa mai destindem amosfera la serviciu. Ma calca pe nervi atmosfera aia grea de o tai cu cutitul. Cred ca muncesti mai cu spor cand stii ca poti sa spui din cand in cand cate ceva in afara de ce sta in agenda de lucru.
Varsta fizica nu prea conteaza. In schimb conteaza varsta inimii. Daca inima e tanara, poti sa treci mai usor prin viata.
Am văzut și bătrâni fericiți.
Articolul ăsta mi-a adus aminte de un fost coleg de la sfârșitul anilor ’80, care venea la serviciu îmbrăcat la costum, cravată la gât și un diplomat în mână, dar el era strungar, ca și mine, la Electroputere Craiova. De fapt, el terminase Școala de maiștri, iar din momentul în care a primit diploma și-a schimbat și ținuta, dar el tot strungar era. Bine, a venit revoluția, și tot strungar a rămas, io plecasem deja din Electro, nu știu ce s-a mai întâmplat…
ahahaha
Băi, io îs aia din video!!! Cânt (mă rog, răcnesc) din toți bojocii și țopăi ca o capră la concerte. Și îs 65+. Nebună, stiu…Dar fericită 😀
Băi, foarte tare. Felicitări.
Io peste 40 evit orice funcție de conducere și responsabilități mai mari chiar dacă aș fi avut salarii mai bune. Să mai muncească și alții, pe mine m-a cocoșat munca intre 20-35 așa și acum vreau o viață liniștită, să mă lase lumea să-mi fac treaba bine, fără să pun botu’ la prea mult rahat corporatist. Așa că am o bună relație cu fiica adolescentă, aproape ca o soră mai mare, am timp și pentru mine în sfârșit, așă că nu s-a lipit de mine prea multă seriozitate, ba chiar simt mai copilărește, îmi fac mici mofturi și cuvântul de ordine e să fie comfortabil, munca, haine, încălțări, mobilier, orice.
Iată, sunt oameni ca tine, ca mine.
Sunt prea tânăr ca să răspund la această provocare.
Asta a durut.
Salut,
Am trecut și eu de 40 de ani, sunt tată a doi copii minori și am rămas la fel de neserios.
Dacă ai doi copii ești foarte serios atunci când trebuie.
Salutare!
45 aici.
Sunt genul mai liniștit cu gradină, ghivece cu flori și lectură.
Glumesc tot timpul și colegii îmi spun că îmi simt lipsa când nu sunt cu ei.
Gemenii mei au 15 și încă ne înțelegem bine.
Eu aș da o medalie părinților de gemeni.
Eu după 40 mi-am băgat picioarele în ele cămăși la birou și am trecut pe tricouri urâte cu satane. Și după 40 am trecut la metale și mai grele, metale pe care nu le gustam în tinerețe 😉
este cântecul de lebadă.
Cam răgușită lebăda asta…
Ce fel de senior sunt … Fără haine la naftalină (deocamdată, cred!), dar cu nepoata prin parc. Nu cred că m-ar ține balamalele să fac ce face această doamnă. Și cred că am ceva mai puțini ani decât ea. Pensionară româncă, deh! În apărarea mea, pot spune că m-am pensionat în 2019, dar am lucrat până anul trecut,când am renunțat ca să mă ocup de nepoată pentru că începea maică-sa munca.
40+ și eu. Nu-s serioasa deloc, mă hlizesc non-stop, evit funcțiile de conducere si țoalele constipate.
Am lucrat în vânzări și mi-a ajuns cât am umblat în ținută de chelneriță – pantaloni de stofa și cămașă.
Acum am doar o pereche de blugi intregi, ăilalți îs sfârtecați și abia se țin în câteva ate. Da, îi port și iarna cu colanți pe sub.
nu te înjură oamenii serioși.
Eu am fost apostrofat mai mereu de colegii cu funcții similare că mă port prea familiar cu cei cu funcții inferioare și că le cer să se adreseze cu prenumele😁.
Am scăpat, în Norvegia nu se adresează nimeni cu numele, numai cu prenumele.
La mine la serviciu, ni s-a zis sa o luam mai usor cu rasul, ca deranjam, sa fim luati in serios de ceilalti etc. Asta in timp ce celelalte echipe nu au niciun stres. In toti anii de cand sunt in campul muncii, asa ceva nu am auzit. Suntem toti cu varste intre 30-40 de ani.