Să faci remarci astăzi într-un cadru public despre greutatea corporală a unui cetățean, despre culoarea pielii, preferințele sexuale, minoritate, a devenit sinonim cu transformarea ta într-o țintă de tir a oprobriului public.
Cum poți face afirmații de genul, doar 10% dintre țigani au avut un loc de muncă în ultimii doi ani sau că majoritatea covârșitoarea a atentatelor au fost puse la cale și executate în numele prietenului imaginar din Orient, Allah, fără să fii acuzat de rasism sau de fundamentalism creștin, păi nu poți, că imediat sar pe tine armatele de Duminici, acompaniate entuziast de ăia care nu realizează că pe taxele lor se sprijină pilonii nemuncii, ajutoarele sociale.
Or să apară imediat unii conaționali cu idei din astea sterpe, că evreii răi i-au adus în stare pe bunii fundamentaliști musulmani să comită tot felul de atentate, să taie capete de necredincioși prin piețe publice, că dacă nu erau jidanii, ei s-ar fi mulțumit să își trateze doar femeile lor ca pe vite, să își vândă fetele pe o cămilă, chestii blânde, nu din astea hardcore pe care sunt nevoiți să le facă acum.
Bine, dacă i-am ajuta și noi, necredincioșii, să găsim o cale să eliberăm planeta asta cât mai rapid, cât să aștepte și martorii lui Mahomed să emigreze toți albii occidentali și jidanii pe Marte, ar fi ideal și asupra lumii s-ar pogorî pacea.
Revenim la grasimea noastră cea de toate zilele, ființa din imagine răspunde la numele de Tess Holiday, v-am binecuvântat și cu instagramul dânsei poate vreți să vă clătiți ochii pofticioși. Ca să vedeți în ce hal a ajuns lumea asta, silfida are nu mai puțin de trei milioane de followerși. Știți care ar fi noaptea minții? Cineva ca Schiffer sau Crawford să ne explice cum poți găsi feminitate în 350 de kile de carne în viu, totul este să vrei și să ai o condiție fizică de fier. Sau fer.
Cu un moral pe care nici măcar o sută de buldozere nu îl poate clinti, draga de Tess, a declarat în revista Cosmopolitan:
“Sunt o FATĂ COSMO! Nu îmi vine să cred că spun asta! Mulţumesc @cosmopolitauk & @farrahstorr pentru această oportunitate incredibilă. Dacă aş fi văzut un corp ca al meu pe această revistă când eram o tânără fată, mi-ar fi schimbat viaţa şi sper că o să facă asta şi cu unii dintre voi.”
Eu recunosc, prezența acestei zâne pe coperta unei asemenea reviste ca Cosmopolitan, pe care o împarte cu femei la fel de bine ca ea, mi-a schimbat definitiv viața.
Nu să îmi accept kilogramele în plus, că asta este căcat pansat, și nici să mă apuc de luni de vreo dietă-lagăr, pe care după niste mii de grame pierdute, să o bag în aia a mă-sii și să răstorn în mine câteva zeci de pizza și două roabe de cartofi prăjiți. Pur și simplu, după o periodă de lene crâncenă și durere în cur să revin la stilul meu de viață inițial.
Dacă vă întrebați unde au fost făcute, întâia dată, tatuajele alea de pe brațele gingașe ca porțelanul, vă elucidez io, pe omoplați. Lumea rea, ghinionul, glanda, le-au forțat să migreze de pe spate, pe mâini.
Este urât să îi spui unei persoane grase, că singura vina pentru cele optzeci de frigidere duble devalizate fără milă în fiecare lună, îi aparține? Băi, eu cred că nu, este necesar și sănătos.
Cu genul ăsta de atitudine care promovează căcaturi de genul, frumusețea este în ochii privitorului sau vine din interior, kilogramele sunt doar un număr, grasă și frumoasă, mai are rost să te întrebi de ce glicemiile cresc și ajung să doboare sateliții iar atacul cerebral lovește la a cincea treaptă.
Faceți un serviciu oamenilor supraponderali și spuneți-le fără menajamente că sunt grași. Dacă se trezesc și iau măsuri, body shammingul ăsta, le va fi salvat viața.
La categoria un căcat pansat se încadrează și declarații de genul, m-am îngrășat, și ce, eu să fiu sănăstos. Îți spun eu că o să fii orice dar nu sănătos. Cine mă place, mă place și așa. Și aici, cu mici excepții care țin de fetișuri, s-ar putea dragi grași și dragele mele grăsunici, să aveți niște mici surprize. Escortele nu sunt chiar atât de scumpe, colegul sau colega de servici îi face normoponderalului din famile cu ochiul și nici vecina de vis a vis, proapăt divorțată parcă săptămâna asta este mai sexi.
În cazul în care sunteți un cuplu cu greutate iar liftul nu pornește când îl chinuiți împreună, opriți-vă din citit, textul ăsta nu se adresează vouă, întorceți-vă la ofertele pentru frigidere cu uși duble.
Spuneți celor urâți că sunt urâți, maneliștilor că sunt un cancer social, libărcilor din jurul vostru să elibereze incinta, pentru că viața este prea scurtă ca să îți pierzi timpul să mulțumești pe toată lumea.
Cum nu vă este rușine să iubiți, să nu vă fie nici să detestați și nici să urâți.
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Daca o lasai pe tanti in bula ei, nici nu stiam ca exista.
Da, mi se pare normal sa ii spui omului adevarul in fata oricat de dureros ar fi. Singura problema e ca unii oameni sunt extrem de agresivi sau nepoliticosi in felul de a spune celuilalt ce vrea sa ii comunice. Atata timp cat ramai politicos, nu cred ca e body shaming.
Din nefericire modul de adresare, chiar dacă este politicos, nu te scapă de acuzațiile alea nasoale.
Una e să te accepți așa cum ești și să te știe numai vecinii care te văd prin ușa casei (căci e clar că imediat nu mai ieși din casă decât cu ajutorul pompierilor), alta e să și promovezi modul ăsta de viață care te ucide la 40 de ani.
Pe de altă parte, numai mie mi se pare că au sculptat – o puțin pentru a încăpea pe copertă? În ceea ce postează ea pe insta pare muuult mai mare.
Au editat-o că umplea două coperți.
Ala care a tatuat-o a taxat-o ca zugravii: la metru pătrat!
😂😂😂😂
Zugravi.
‘tu-ți autocorectu’ mă-tii!
Nu cred in body positivity si nici in body shaming. Stiu destui care se lupta cu corpul lor, care se chinuiesc in relatia lor cu mancarea, cu alcoolul, cu drogurile si cu alte practici daunatoare. Dependentele alimentare, de alcool, de droguri, sunt considerate astazi boli si nu se trateaza prin a-ti bate joc de omul care sufera de asa ceva. Nu ajuta niciodata, in nici o situatie, sa faci de rusine pe cineva pentru ce face, cum arata, cine este. In schimb, o abordare umana, lipsita de prejudecati si rautati poate fi de un real ajutor.
Dacă îmi bagi pe gât grași și grase ca modele îmi rezerv dreptul să nu îmi placă.
Sigur ca ai dreptul sa alegi ce-ti place si ce nu. Toti avem dreptul asta. Nici eu nu vad ca fiind o chestie sanatoasa in a prezenta o problema medicala (zeci de kilograme in plus) drept stil acceptabil de viata si a o impune drept model.
🙂
Ca unul care la viața lui a atins valori ale greutății la care nici bloggerii nu visează ( bine, posibil să fiu și nițel mai înalt, dar orișicum, nu intru direct pe fereastră la etajul doi), treaba asta cu body positivity e o tâmpenie sinistră. Pentru individ, că-i alimentează iluziile autodistructive și pentru societate, că încurajează un mod de gândire care pe termen lung e falimentar. Și nu-i muncă de-a lui Hercule să ai o greutate rezonabilă, mai multă mișcare, mai puțină haleală, că nimeni n-a reușit încă să fie mai șmecher decât legile fizicii. Dacă te-ai făcut cât balena, e strict vina ta ( gradul de vină variază, una e buhaiul de bagă 20 de beri și două pizza XXL pe zi, alta omul imobilizat la pat, cu probleme metabolice și care se bazează pe dieta aparținătorilor). Asumă-ți asta, nu da vina pe glandă, mediu, ocultă sau genetică și nici nu trăi cu impresia că e ceva bun. E normal (consecință a surplusului caloric), dar de nedorit.
„Cum nu vă este rușine să iubiți, să nu vă fie nici să detestați și nici să urâți.”
Ura serioasă, întreținută și alimentată constant te consumă în primul rând pe tine. Prefer modelul care rulează la minim, în background și se activează doar când e necesar, și prefer să fiu foarte selectiv în alegerea temelor. De exemplu, îi urăsc pe putiniști sau pe hamași, lumea ar fi un loc mai bun dacă ar dispărea cu toții (și aș apăsa fără ezitare un buton ce ar conduce la rezultatul ăsta ), dar nu e primul meu gând de dimineață și nici ceva arzând constant cu flacără. Nu-i cazul nici cu munții de lipide vorbitori, că nu merită efortul.
Cât despre iubire cu artificii, modelul din romane, alt consum inutil de neuroni (în opinia mea blazată). Sentimentele încep și se termină în procesele chimice din creier, nu contează în câte haine pompoase le îmbracă poeții, din punctul meu de vedere un om ideal ar fi capabil să le controleze și, eventual, să le încerce cum încerci un cocktail într-un bar, de gust, nu bei până te trezești într-o dimineață la câteva sute de kilometri distanță de locul unde ai început ( exemplu strict teoretic, desigur).
P.S : Iar am să fiu cititorul ăla adorat de autori. Construcția asta „și nici vecina de vis a vis, proapăt divorțată parcă săptămâna asta este mai sexi.” ori are un „nici” în plus ori suna inițial un pic altfel. Am prins ideea, doar că sunt ușor cârcotaș.
Bun, acu’ ne apucăm de răutăcisme și hecăreală și pe la alții?!
Normal.
Ce nu pare că înțelegem, indiferent că e vorba despre body positivity, discriminare pozitivă la muncă sau de acceptat pe oricine vrea în Europa, mi se pare că nu înțelegem mai deloc că există totuși niște lucruri care merită păstrate, măcar pentru sănătatea noastră fizică și igiena mentală.
Un serial ca Familia Bundy astăzi ar fi ceva de neconceput.
@Peredhil,sunt total de acord cu tine. Mersi mult de atenționare. Pe mine mă ajută că îmi sunt semnalizate dudele. Nici vorbă să mă deranjeze.
Bine, atunci eu semnalez „dragele/dragile”
„Ca să nu mai rămâie repetent şi anul acesta, mam’ mare, mamiţica şi tanti Miţa au promis tânărului Goe să-l ducă-n Bucureşti de 10 mai.”, scria la început de secol(?) Nenea Iancu…; de-ar fi știut, sireacu’, unde va ajunge lumea asta, cred că nu mai scria decît prețuri la bere!?
PS sunt gras (grăsuț) și dacă-mi spui asta răspund cu „știu”
Da man, dar tu spui că ești fericit cu kile în plus. Îți asumi.
Am pierdut ceva timp printre copertele Cosmopolitane😜.
Mulțumesc pentru link!