Nu știu dacă sunteți toți la curent dar Linkin Park s-a reunit după șapte ani de la moartea lui Chester și are un nou solist, de fapt, o solistă, pe Emily Armstrong care a performat excelent la Dead Sara.
În primul rând sunt niște chestii care mă zgârie pe creierul meu puțin, una fiind aia cu Chester care a ”părăsit” Linkin Park, alta, că era mult mai corect ca fără omul care a ”plecat”, Linkin Park trebuia să moară, pentru că fără Bennington, LP nu mai este LP.
Nu știu dacă a aflat toată lumea, se pare că nu, Chester nu a ”a plecat” nicăieri, s-a SINUCIS. Exprimări de genul, s-a dus să cânte cu îngerii, prind la vite proaste. Nu judecăm motivele omului, nu știm iadul în care trăia, nu știm de ce demoni a fost învins, ar trebui să îi respectăm gestul. Sinuciderea ca și sacrificiul este o alegere profund personală, unilaterală. Și este ultima din viața omului ăluia, tocmai de aia dacă lăsăm căcaturile religioase deoparte, trebuie să respectăm decizia celui care face asta.
Vorbeam cu Kross, ieri, exact despre chestia asta, că venirea noii soliste face ca Linkin Park să nu mai fie Linkin Park, și dacă în primă fază am fost de acord cu el, după un scurt timp de gândire, nu mai sunt. Pentru mine, epoca Linkin Park cu Chester s-a încheiat odată cu sinuciderea lui, acum s-a deschis un nou capitol LP cu Emily la voce.
Sunt curios cum o să sune noul lor album cu Emily în spatele microfonului. Dacă sună ca noul lor single, The Emptiness Machine o să fie un album al dracului de bun. Sunt convins că și Chester dacă l-ar fi ascultat, ar fi avut zâmbetul ăla al lui, de copil fără astâmpăr, întins pe toată fața.
O parte a internetului urlă că Bonnie Frasier de la Stand Atlantic ar fi fost o alegere mult mai bună sau și mai bine, dacă nu au vrut așa cum credea lumea că ar fi fost bine, să bată ultimul cui în capacul de la coșciugul Linkin Park, să fie solist, Mike Shinoda, nu altcineva. Băi, eu nu cred că astea ar fi fost soluțiile cele mai bune, consider că oamenii ăia din band și din staff, au ales perfect.
So, go girl, and fucked them all, fuckin’ cryin’ bitches.
Aveți aici linkul cu concertul integral al celor de la Linkin Park. Sună excelent dar nu despre asta vreau să vorbesc, uitați-vă în ochii băieților și o să remarcați bucuria aia imensă de a cânta din nou, o să înțegeți de ce continuarea drumului cu Emily sau cu altcineva este un câștig pentru muzică.
Sunt un munte de om, dar când scriu rândurile astea, am lacrimi în ochi și frisoane pe șira spinării, în pula mea, că am fost ca și Chester, acolo, aproape de un pas spre golul ăla final. De aia mă bucur că muzica Linkin Park care umfla pieptul lui Chester, o face acum cu cel al lui Emily. Frumusețea unui nou început, motherfuckers!
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Asta mai rămânea acum, sa se priceapă toți și la muzica, după fotbal, politica, vin, Grecia sau știu eu ce pm 🙂
Suna foarte bine, viața merge doar înainte. Asta nu trebuie sa uitam niciodată, oricât de greu pare câteodată.
Sună excelent. Și da, viața merge înainte.
Unul din puținele momente în care sunt total de acord cu tine pe o temă muzicală : ). Păstrez “ dar”-ul pentru altă dată
Mă bucur de momentul ăsta. Ține dar-ul ăla pt tine.
Gand la gand daca tot ai asternut in scris despre respectiva trupa , legat de treaba cu sinuciderea mi se pare o lasitate daca o faci si ai alte persoane care depind de tine , daca o faci ca numai ai motive de trait sau fiind cu o boala in stadiu terminal si nu poti datorita legii sa te eutanasiezi , atunci da e un gest ce te priveste doar pe tine si bucata asta se potriveste , am uitat sa o pun in partea cealalta , https://www.youtube.com/watch?v=FBz7MX2bLcM . In rest numai de bine.
Din afară așa se vede. Din întunericul unde nici lumina nu pătrunde lucrurile stau altfel.
O sa raspund dar nu aici , nu stricam blogul cu depresie si lame ruginite , un singur lucru : de tine a avut cine sa traga , de mine nu si nu comparam odiseele intunecate prin care am trecut , fiecare le traieste in felul sau .
Normal că lucrurile stau diferit de la o persoană la alta. Din depresie fiecare a ieșit cum a putut. Unii, pur și simplu au ales să nu o facă.
Eu cred că într-un proiect/trupă/ nu muncește un singur om.
Colegii lui sigur au suferit.
Dacă au hotărât să continue, e decizia lor și e ce le trebuie.
Viața merge mai departe. E ușor de pe margine. Să fim recunoscători că nu suntem puși la încercare.
Eu am trăit ceva asemănător cu tata. Dependența de alcool ( după dezalcoolizare în ultimii 8 ani nu mai consuma) a dus la același sfârșit ca la Chester.
Nu știu ce și cum a simțit tata, dar i-am respectat decizia și nu am dramatizat.
Mama a făcut o depresie din 2 motive: ea l-a găsit și atitudinea bisericii ortodoxe.
Acum e bine. Trebuie doar să te ridici și să mergi mai departe.
Zi după zi.
Excelent spus, trebuie să respecți și să mergi mai departe.
Mie-mi place Linkin Park. Nasoală, dpmdv, decizia lui Chester, dar asta e. Fiecare cu demonii lui.
„Noul” Linkin Park sună bine de tot, în ceea ce mă privește, cu noua solistă. S-o țină tot așa.
Dap, foarte bine.
Chestia e ca LP nu prea mai era LP de vreo 10 ani – Chester dusese trupa intr-o zona mai apropiata de U2, decat de NU Metal.
Acum, nu cred ca varianta asta a trupei va mai fi Linkin Park (pentru multi), dar noua solista e clar talentata si sunt sigur ca Shinoda mai are 3-4 albume bune in el.
Nu va mai fi pentru ăia care au pus egal între Chester și LP. Ai dreptate chiar și cu Chester au două LP, ăla de la început și cel din ultimii 8-10 ani.
io-te că, pe lîngă listă (săr’na, ̶a̶l̶e̶r̶g̶ tîrșîi chișioarili cu fundal sonor), mi-ai mai dat o idee;
cît despre ce i s-a întîmplat lui Chester, chiar mă gîndeam vineri la aspect; nu mi-a venit dintr-odată, terminasem de citit istoria comunismului lui wolton (doar primele 2 volume, idioții utili – ultimul- nu mai „intră”) și chiar la sfîrșitul volumului II autorul face o comparație între efectele asupra omului a cîtorva sisteme: religie, capitalism și comunism/totalitarism; ideea îi că omenirea înfierează cu mare spaimă sau cu mînie proletară fenomenul din cauza faptului că dacă, ferească, ia amploare, rămîn prea puțini proști de păstorit; sau se revoltă restul…
altfel, de acord și cu dom’ ispirescu-al nost’ (lasă-ți treburile și pe cei dragi în bună ordine), da’ și cu matale (e o hotărîre individuală, nu place, poate pentru că nu o înțelegem, dar ar trebui acceptată; la urma urmei e o opinie divergentă, nu?)
Man, să îți fie tot ce este aici de folos așa cum și comentariile tale de aici sunt.
Am să fiu eu ticălosul de azi : Linkin, nu Linking, cu excepția cazului în care doreai să faci un joc de cuvinte și nu m-am prins.
Despre sinucidere, personal aș considera-o un gest laș cu două excepții majore: boală terminală, ce ar face de netrăit restul vieții sau război, pentru a evita capturarea (în special război cu inamici ce apreciază castrarea, dezmembrarea și alte activități cultural-educative). Cunosc persoane ce s-au sinucis, și le-am considerat lașe, cunosc alții cu tentative, unii ca o formă de târfire pentru atenție. Inclusiv printre amici sau familie. Pespectivă și din afară și din interior 😀 .
Merci că mi-ai atras atenția, l-am scris pe telefon și autocorectul mi-a ales varianta linking. Și acum la fel alege. Pe pc am aranjat doar linkurile. Asta cu sinuciderea este greu de judecat până nu treci printr-o depresie în care doar simulezi că ești viu.
E și o a treia categorie. Probleme de sănătate mintală declanșate de consum de substanțe și/sau traume emoționale.
E ca elefantul din cameră. Ignorăm această categorie poate se rezolvă de la sine.
Nu se rezolvă și cred că aici sunt cei mai mulți.
Sunt multe de discutat. Dureroase și diferite.
N-au fost niciodată ceva la care să mă uit sau să apreciez. Nu pot nega însă că doamna asta pare a aduce ceva nou. Desigur, nu mă ating de albumul lor dacă au de gând să scoată unul :))
Se adresează tinerilor. Adică lui Kross și mie.
Îmi place și gagica chiar pare că îi duce la următorul nivel. E ceva nou
Emily Armstrong chiar suna bine, se pare ca si baietilor din trupa le era dor sa cante si se simt bine. Bravo lor.
Foarte bine, chiar.
Asta cu bucuria se vede cu ochiul liber.