After Ed

Ne-am pus în mișcare destul de greu, de fapt eu am fost ăla greu de urnit, după experiența Coldplay, când am plecat destul de devreme ca să ocupăm un loc cât mai aproape de scenă, și am transpirat degeaba până au început capetele de afiș. Bine, acum a fost o diferență, locurile la Ed au fost pe scaune, în timp ce la conaționalii săi, au fost pe teren.

Am mers cu metroul până la Muncii, iar la porți, comparativ cu accesul la spectacolul iubitorilor de babași, a fost lejer și fără prea mult stres. În primul rând nu am mai fost asaltat la tot pasul de sloganuri de genul, în Brazilia au fost colectate 99,99999% dintre brățările folosite în timpul concertului, vă invităm să pedalați pe biciclete ca să recuperăm din energia consumată de noi pentru voi. Sunt douăjde tiruri afară care vă cară echipamentele și care nu merg cu pânze. Ca idee se statea la coadă ca să leșini pe biciletele alea.

Mă bucur când îmi văd compatrioții că se comportă extrem de civilizat, semn că vremea aplauzelor la decolare și a luptelor fratricide pentru un set de tigăi sunt de domeniul trecutului. Prețurile au fost lejere, 15 lei o apă, 20, o doză de Peroni alchool free, 30, pentru 150 ml de vin, similare cu cele de la concertul celorlați englezi.

Ca și la Coldplay, multe femei frumoase, îmbrăcate la toate acele din șifoniere. Nimic nou, foarte multe lips și nose jobs nasoale, peste tot, aceleași două șabloane pentru nas. Poate ăsta este standardul ca nasul să pară lipit și sunt eu prea țăran să înțeleg.

În deschidere a cântat Scott Calum, participant la Britain Got Talent , ediția din 2015, la care a ieșit pe locul șase. Omul bun, voce excelentă, sincer, habar nu am avut cine este, până să Google, am fost bine de tot, nu am știut nicio melodie. Spectatorii s-au dezmorțit atunci când omul cântat You Are The Reason , care mi-a sunat destul de familiar, și tot stadionul a fredonat alături de el.

A urmat o așteptare de vreo douăzeci de minute până când scena 360 a fost ocupată de Ed. În jurul scenei din mijloc dispuse radial erau insule de pe care în anumite momente a fost acompaniat de tot felul de instrumentiști.

Sheeran a dus aproape tot concertul singur, schimbând diferite chitare, în funcție de cântece, și folosind întreg concertul o stație 5Loop. Omul a dus exemplar întreg spectacolul, nu a stat o singură clipă, vocea și prezența lui au reușit să umple întreg stadionul.

Am fost prins cu garda jos când interpretat Blow, pe care s dus-o, bine de tot, spre rock. Un alt moment în care toată suflarea feminină a luat foc, a fost cel în care, Sheeran a anunțat că cel care a bătut în tobe pe Thinking Out Loud,  a fost Chris Hemsworth. Am înțeles că provocarea de a cânta la un instrument face obiectul unuia dintre episoadele seriei ”Limitless with Chris Hemsworth” de pe Disney.

Făcând comparație între concertul ținut de Coldplay și cel al lui Ed, personal, ca iubitor de muzică dintr-o altă zonă, îl aleg fără să ezit o singură secundă, pe roșcovan. Dacă la Coldplay nu aș mai călca vreodată, la un spectacol ținut de Sheeran aș mai băga o fisă. M-a câștigat prin faptul că avut destule momente când a părut uman, a arătat vulnerabil când a vorbit despre moartea celui mai bun prieten, nu a ocupat scena ca un Terminator muzical, a sunat de multe ori foarte rock, așa că alegerea este simplă.

Sursa foto