Este timpul să ne întoarcem spre întuneric, să lăsăm muzica vicioasă și putridă a canadienilor din Quebec să ne strângă cu brațe de plumb. Să îi ascult nu a fost o premieră pentru mine, fiind oarecum familiarizat cu ce au scos de-a lungul timpului. Știam la să mă aștept, întotdeauna black-ul cu care au venit s-a poziționat clar, în perioada de început a celor de la Bathory, unul rămas într-o stare amorfă, unul construit să nu accepte prizonieri.
Aristocratic Suicidal Black Metal este cea de a treia piesă de pe disc, și cea mai bună, care arată din plin calitatea muzicii compunse de oamenii ăștia. Întreg materialul are finisajul unui T-34, rugos, cu sudurile la vedere, dar rezultatul final este la fel de spectaculos ca și tancul sovietic.
Concluzia este una singură, albumul ăsta este de neratat, așa că, băgați blană.
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Am zis că trebuie să mai suportam și d-astea, din când în când.
Mântuire prin suferință! (asta era într-un film, pe vremuri, ceva cu o sectă)
Am ascultat tot, nu am comentarii stilistice, pentru ca nu ma pricep, dar nu a deranjat pe urechile mele!
Mă bucur că ți-a plăcut.