Suntem un popor emotiv, facem din țânțar armăsar, îi înjurăm cu patos pe ăia care văd lucrurile altfel, și ne mândrim că facem din căcat bici. Este ceva obișnuit să nu vedem pădurea din cauza copacilor sau bârna din ochii proprii. Ne ducem ușor după fentă pentru că suntem latini și balcanici.
Avem un scandal în sănătate, încă unul, al câtelea, care o să treacă și el, așa cum au trecut toate. Demonii cu halate negre au toate șansele să își ia halatele de înger înapoi, și aplauzele aferente, după primul caz de suflet de copil nevinovat, salvat. Ne se vor mai vedea muntele de trupuri construit pe decizii neinspirate, ticăloase, incompetente, nepăsătoare. Aripile albe se vor întinde din nou.
Dar cum, nu avem îngeri cu halate albe? Nu, nu avem. Ce avem, în marea de mediocitate pe care plutește societatea? Profesioniști, aia ar trebui să avem. Din ce în ce mai puțin, dar îi avem. În toate domeniile. Evit odele la fel de elegant cum fac când văd căcăți pe stradă. Fac un pas în lateral atunci când se aplaudă sau huiduie la unison. Fug ca dracu să nu fiu parte din turmă.
Are rost să venim cu date de genul, un contributor la sănătate cotizează pentru trei, Ministerul de Finanțe nu alocă integral suma colectată pentru sănătate acolo unde ar trebui să o facă, avem prea puțini oameni care muncesc și contribuie și prea mulți care nu o fac dar beneficiază în mod egal de servicii medicale, sociale, CNAS este un căcăt? Nu cred, sunt prezentate obsesiv la fiecare caz de genul. La apropierea primului concediu se uită totul. Nu te poți da cu schiurile și în timpul ăsta să te gândești la ce au făcut treizeci și cinci de nepăsare din țara asta.
Cum am reacționat după cei șaizeci și patru de morți din Colectiv? Sau după cei șase bebeluși morți? Dar după doisprezece morți de la Piatra Neamț? Exact ca acum, cu mai multă sau mai puțină virulență. Furie online, să ne înțelegem. Urmată de uitarea de după.
Protocoalele sau lipsa lor sunt mai puțin importante, pentru că, surpriză motherfuckers, nu o să se întâmple absolut nimic. Pe eticheta lipită pe fruntea acestei nații sunt gravate cu mândrie cele două calități legendare, ne descurcăm și trecem noi și peste asta. Toată tragedia asta, ca și altele, va fi uitată după prima știre cu olimpici, prima medalie luată împotriva tuturor evidențelor, primul reportaj despre cât de frumoasă și blagoslovită este aceast pământ al Măicuței.
Detractori și partizani ai îngerilor din toată țara, nu vă mai înjurați de mame, lăsați deoparte invitațiile la blowjob, uniți-vă și liniștiți-vă, nu o să se întâmple nimic, nu este frumi să vă faceți asta unii altora. Este vară încă, avem concedii de bifat, și cel mai important, nu am murit noi și niciunul dintre ai noștri.
Ca încheiere, hai să punem capul jos, nu ar avea de ce să fie greu, ghiocelul este prima noastră postură, să tăcem dracului din gură, să ne vedem de ale noastre, și dacă este cazul să murim în tăcere.
Hai spor!
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Daca iesi din turma esti privit ca o „anomalie” , la nivel micro fiecare poate schimba cate ceva : sa arunce hartia la cos , sa stranga dupa animalul de companie , sa zica multumesc sau sa salute , vise , sunt putini care fac asta , dar vorba lui Delavrancea prin gura lui Petru Rares in Luceafarul : „Cine nu viseaza nu vede , cine nu vede nu se apara , cine nu se apara piere ” . La nivel macro manipularea e in floare atat prin religie , mas-media cat si prin tot felul de manifestari populiste si apoi bula celor constienti de asta e mica . Legat de sistemul de sanate fiecare la randul lui a avut de a face cu el unii au fost „norocosi” si au intalnit oameni de treaba , altii ghinionisti si au dat de lepre . M-am aflat in ambele tabere .Legat de treaba cu „omorul” prin premeditare din spital , o sa fiu cinic si injurat dar decat sa se chinuie si sa chinuie si pe altii prefer eutanasierea , am avut grija de bolnavi paralizati si stiu ce inseamna a schimba sonde si pampersi si tot ce decurge din restul paraliziei . Nu sunt de acord insa sa se faca un pas asa de important fara a anunta familia in prealabil , aici da din punctul meu de vedere s-au crezut niste mici dumnezei sau zeitati , fiecare cum considera. Mama a murit de cancer pancreatic fulgerator desi medicii au incercat tot si nu nu am dat spaga , operatia reusita a cedat corpul era pe aparate si am zis stop asta a fost , pe tata l-am pus pe picioare cu scos medicamentatia data de doctor si alte aiureli , dupa o perioada a renuntat el si a pornit spre autodistrugere , nu poti face bine cu forta , pe ambii eu i-am condus la spital si stiam ca e o ultima oara cand ii vad . Ca si concluzie nu o sa se schimbe nimic prea curand . Scuze ca mi-am varsat oful si daca tot e cu metale ultima piesa ascultata de mine cu tata : https://www.youtube.com/watch?v=xP8G-LwWNn0
Păi unii sunt dumnezei sau se cred. Ori acționează ca unii. În rest da, sunt de acord cu tine.
Tu , eu si alte persoane ce gandesc la fel incearca sa faca o schimbare dar te izbesti de zidul de nesimtire si fudulie / prostie in jur , daca mie imi merge bine ce conteaza restul , calcam la propriu si figurat pe cadavre dar inca e bine magazinele si supermarketurile pline la orice ora de mall nu zic , concedii si restul , inca nu a ajuns funia la par si apoi crezi ca schimba cu ceva dialogul asta . Ma repet ca un papagal totul pleaca de la nivel micro – de la individ . Un mic exemplu : intri in vestiar la sala si saluti cati crezi ca raspund la salut , poti extrapola la orice exemplul asta . bine eu sunt genul care numai de al naibi salut ori de cate ori te vad pana raspunzi sau ma injuri . Ca si amuzament am deschis usa cuiva si l-am poftit sa intre , a intrat ca de totul i se cuvenea , nu a zis nimic am adaugat eu la sfarsit cu placere la cere respectiva persoana :” da ce te-am pus eu sa imi deschizi usa ” zi ceva la asta :))) sau se uita la tine parca vrei sa le faci ceva , lumea pe la noi nu prea e obisnuita cu gesturi de bun simt .
Exact așa gândesc și eu. Puterea exemplului. Fă-ți tu treaba ta și o să fii surprins că o să mai găsești unul ca tine.
Și nu, nu a ajuns funia la par. Dar o să ajungă.
Mamă nene ai schimbat tema 🙋🏻♂️ și ai și scăpat de fluturașul ăla enervant de se plimba pe tot ecranul 😎.
Interesant articol și interesantă abordare cu turma asta.
Am preferat întotdeauna să fiu înconjurat de persoane de la care am ce învăța, pentru că așa mă pot dezvolta ca persoană. Pentru mine o zi în care am învățat ceva nou este o zi minunată. Stând în turmă, turma te va trage în jos, iar tu nu te vei putea dezvolta.
Tu faci asemănarea cu poziția ghiocel, eu fac asemănarea cu o trestie – te dai după cum bate vântul ca să îți fie ție mai bine, indiferent de restul tu tot în picioare rămâi. Pleacă ai nostri vin ai nostri!
Îmbunătățim în funcție de timpul altora. Scapă care poate.