Ionuț Lenghel este băiatul simplu din Bihor care a devenit celebru pe internet pentru că se filmează mâncând. Dacă ești un abonat vechi, ca și mine, probabil ai început să bănuiești cum stau lucrurile. De fiecare dată când te uiți la un clip al lui, ai senzația aia incomodă că și el se uită la tine; că ecranul la care privești este o oglindă dintr-o cameră de interogatoriu și că, pe partea cealaltă, este el: regele șaormei.
Ești la al doilea video cu șaorme mâncate în camera de hotel. În pauza de reclame, ai timp să te gândești că ar fi trebuit să te saturi, omul a mâncat nouă șaorme până acum. Nu ai răbdare să se termine reclamele și oprești. Îți dai seama că ești broasca aia care este pusă la fiert și nu știe ce i se întâmplă până nu e prea târziu. De fapt, tu ți-ai dat seama după nouă șaorme și un review de hârtie igienică.
Este duminică, ora 14:38, și în oglindă se vede tot. Se văd cele patru cărți de pe noptieră, începute și neterminate de luni de zile. Se vede că azi nu ai făcut curățenie. Se vede că ți-ai luat laptopul acasă, dar nu l-ai deschis. Se văd ambalajele de pizza aruncate neglijent lângă coșul de gunoi. Se vede istoricul tău de vizionare, prea lung. Ești gol în fața lui Lenghel, dar el nu te judecă.
Mie nu îmi place șaorma, dar Lenghel este foarte serios în privința ei. Existența lui este centrată în jurul acestui mototol alimentar. El nu este ca tine, nu se gândește că luni dimineața se dezlănțuie iadul. Lenghel termină de mâncat, pune o notă și doarme liniștit. Tu mănânci fără să pui note și nu prea dormi liniștit. Tu ești obișnuit să primești note.
Când a ajuns Lenghel ăsta într-o poziție mai bună ca tine? Îți dai seama, nu? Nu este despre el, nu a fost niciodată, este despre tine. Dar tu nu mai ai energie pentru tine. Nu mai suporți să te uiți în oglindă, așa că te uiți în ecrane. Ziua te uiți la cifre și grafice, iar seara te uiți la Lenghel. Ești mai bun decât el? Tu nu ai mânca șaorma în camera de hotel dacă ai fi în Rabat sau în Oslo.
Dar tu nu ești în Rabat sau în Oslo. Tu ai de făcut luni ceva pentru clientul ăla pe care îl amâni de trei săptămâni. Apoi ai putea să pleci, dacă îți termini treaba. Lenghel pleacă în Casablanca. Te duci să arunci cutiile alea de pizza, că nu le mai suporți în bucătărie.
***
Notă: După ce mi-a trimis textul de mai sus, colegul Pvladc a lăsat la alegerea mea dacă merită sau nu să îl postez aici. L-am citit și pot spune că are tot ce îi trebuie pentru a fi prezentat aici sau oriunde altundeva. Este radiografia unei lumi tot mai des și mai mult răsturnate, o lume eșuată, inversată.
În caz că nu știți cine este omul, îl găsiți aici.
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Io nu-ș cine-i ăsta. De ce m-aș uita la cineva care mănâncă?
Să-i fie de bine.
Am lucruri mai bune de văzut și de făcut.
Ca să răspund la-ntrebarea din titlu: nici una.
N-am mai pus gura pe-o șaormă de cel puțin 15 ani.
O șaormă făcută cum trebuie, fără să înoate în sosurile alea, este o alegere super ok.
Chiar şi cu extra sos, dar făcut bine e bună. Bag în mine cam 1-3 pe lună, depinde pe unde ajung.
Io nu contest, dar mai bine fac sul o pizza cu ciuperci, șuncă, salam, brânză și măsline. 🤭
Și mai ales fără cartofi prăjiți în ulei de palmier. Eu îi urez sănătate domnului Lenghel, dar prefer să mă uit la un cuib de barză, decât cum mănâncă el șaorme.
Fiecare are un Lenghel, poate sa fie un serial, un influencer, un joc. Nu e despre Ionut Lenghel, este despre noi.
Canalul lui de YT este asta: https://www.youtube.com/@ImiPlaceSaMananc. Lenghel e un canal secundar cu care nu inteleg ce face.
Există leac pentru valori şi priorități inversate. De la arta crăpelnițatului banal spoit drept eveniment, la influensăreala pe bază de coeficient de fufă, de la indignarea pentru neutilizarea pronumelor adecvate la isteria ca mod de viață.
Problema sunt ingredientele conținute. Ca să dau imaginii banale tușa unei fresce epice, le-aș putea numi ciumă, război, foamete și moarte. Combinația asta are tendințele de a readuce oamenii cu picioarele pe, adesea în, pământ.
Pentru că de prea mult bine ne tâmpim accelerat, iar tâmpiții trag ponoasele. Și ceilalți pe lângă ei.
Cred că un război ne-ar readuce pe șleaurile normalității. Sau ceva economic care să ne dea la temelie preabinelui.
V-ati trezit cu cinismul crescut dimineata asta :)). Ce spuneti voi este ca leacul oricarei boli e moartea. Sau o boala mai grava.
Moartea e leacul final. Suferința e un catalizator pentru reevaluarea priorităților, în special dacă ți s-a urât cu binele.
… hai că mai am un pic şi citez cele patru adevăruri nobile. Într-un bol de cinism.
Nici o saorma nu e buna daca nu are doza de cola in dreapta spate. 🙁
Cârnați de Pleș oi nu de consumă live?
Te-am ratat și de data asta, Edel, dar nu au întrat oportunitățile în sac.
Mă bucur că nu îl cunosc pe mâncătorul ăsta de renume local, probabil că știe algoritmul ăsta ceva când îmi bagă numai Starea nației și Bună, Romania!
Eu aș putea spune că am ”Lenghelu” meu. Că domnul circulă peste tot și testează cu poftă toate shaormele din lume. Din păcate, aia care i-a plăcut cel mai mult e cam arsă acum.
Omul are și un volum de poezii închinat șaormei.
Da, există o asemenea chestie în literatura noastră. Țuțea nu are operă scrisă dar are Lenghel una despre șaorma.
PS: Poftiți, dacă doriți.
https://carturesti.ro/carte/oda-shaormei-2025070333
Și ceva care rulează fin:
Albă la exterior, colorată, înflorată
Când te uiți pe interior, multitudinea-i dovadă
Trandafir cățărător te-mbie s-o miroși
Te atrage și te leagă, începi să uiți tot ce-a fost
Câte versuri de aș scrie, tot nu aș putea cuprinde
Câte stele sunt pe cer tot nu s-ar putea ascunde
Câte am văzut în viață, nimic nu mă mai surprinde
Ceva nou la colț de bloc: shaorma se tot extinde
O mie de shaormerii niciodată nu-s de-ajuns
Mai vreau una și-ncă una, spiritu-i de nepătruns
Nu mai suntem ca și Țepeș, pe țepe băgăm shaorme
Iubirea și egalitatea vrem pe toți să ne transforme
Hai să ne strângem cu toții și-mpreună să băgăm
Câte o shaorma-n mână toți de-aici să rumegăm
Faptul că ne place mult niciodată nu-l negăm
Fie că bagi sau că nu, tot noi o să câștigăm
Într-o mână am shaorma, și-n cealaltă încă una
Aș vrea și a treia mână, mi-am dorit dintotdeauna
Cum zicea și proverbul: cine se aseamănă se‑adună
Ne-adunăm toți împreună să băgăm shaorma bună