Dacă pe youtube-ul cel mare nu mă loveam de o anume piesă, nu primeam un mail de la omul cu Colaju’, prin care mă trăgea de mânecă să îmi semnaleze exact aceeași melodie, aș fi fost interesat de Eurovision cum este CCR de justiție. Ascultați și voi piesele de mai jos și băgați păreri. Cu cât mai veninoase, cu atât mai bine.
Alejandro Zandes & Emil Rengle – Bailando Solo
Băinenică, cred că este ceva în neregulă cu mine pentru că, în ciuda tuturor eforturilor depuse, și au fost, nu am reușit să duc un asemenea șlagăr masiv duc până la capăt. Am avut un vibe insuportabil de revelioni performat de sugeraniștii Țociu și Palade, livratori de glume la fel de fertile precum câmpurile de lucernă din deșert.
Edward Maya X LavBbe X Costi – Everybody Needs Somebody
O manea mizerabilă. În care s-a prelins purulent un manelist infect, sugeranistul Costi Șfoarță. Nu m-ar mira, cunoscând cantitatea de public românos, să ajungem să dăm pe scena din Viena din toate buricele și cururile disponibile pe așa ceva. Să fii totuși în juriu și să alegi o asemenea abominație care să-ți reprezinte muzical patria, și asta fără să-ți fie pus la tâmplă un Desert Eagle, este, pentru mine, de neînțeles.
Emy Alupei – Tili Bom
Doar o altă manea cu elemente de muzică populară, din aia bună, care ridică părul pe dacii buni și drepți. Acum cinci ani, Emy presta în chiloți alături de alte eșuate pe care televiziunile se încăpățânează să le numească vedete (și ele tot în chiloți, desigur), dimpreună cu același Costi Șfoartză. Info aici
HVNDS – Dor
Ceva alt cu trap-metal care nu ar fi sunat deloc rău dacă ar fi rămas în zona de metal alternativ modern occidental. Din nefericire au ales să facă o loredană și să cadă în groapa cu Fanar. Se recomadă pentru iluminare muzicală a se vedea Lele.
Monica Odagiu – Fereastră pentru un orb
După o căutare superficială pe net, am aflat cine este Monica Odagiu. Este o actriță cu voce, și una foarte bună, chiar. Piesa, una elaborat construită și magistral susținută vocal, o găsesc însă mai potrivită pentru un bar în care se respiră fum de țigară și abur de Jack, nu pentru un format precum Eurovision.
Olivia Addams – Croco
O blondă simpatică, o voce okeish și o linie melodică simpluță, care se lipește de utilizatorul de TikTok ca magnetul cu Băile Felix de frigider. Nu pot totuși scăpa de senzația aceea nasoală de prezervativ reșapat când după ce trec prin piesa blondei dau play la asta.
Robert Lukian – Fire to the lies
Așa se cântă, dragi nostalgici ai festivalului Mamaia, jalea românească în limba engleză. Omul are voce bună și duce fără probleme o piesă pretențioasă; ar rupe la festivaluri jurizate de Barabancea,nu am uitat, huidumă, de declarația ta despre morții de la Colectiv, Aurelian Temișan sau Adrian Catena. Totuși, în ciuda calităților vocale, nu văd piesa prea sus în cazul unei calificări la Viena. Posibil să mă înșel.
Vanu – Therapy Enemy
Este un pop-rock ușurel, cu un refren care este posibil să fie memorat și de un bolnav de Alzheimer. Din punctul meu de vedere, nu este nimic notabil aici. Dar, cine știe… poate am eu dioptrii muzicale și nu văd potențialul.
Yguana – Happy Birthday
O piesă care a început extrem de interesant: modernă, ușor de reținut și dansabilă, susținută de o voce care pare capabilă de mult mai mult. Într-o mare de prosecco, melodia asta este picătura cu gust de bere. Trăgând linie, nu este chiar rău ce se întâmplă pe Happy Birthday.
Alexandra Capitanescu – Choke Me
În cazul piesei ăsteia știu, sunt subiectiv pe linie dar nu îmi pasă. Am urmărit nu doar melodia, una bună, dar și reacțiile de dincolo de granițe. Băi sunt bune, lumea apreciază cum vozea Alexandrei construiește muzica pe piesa asta. Cea mai bună piesă din toate cele zece trimise în finală. De fapt sunt unsprezece că mai are de ales publicul una dintre cele lăsate pe dinafară. Le-am ascultat și pe alea și îmi mențin afirmația că este cea mai occidentală dintre alegeri.
Între timp danezii o trimit în finala de la Eurovision pe Amalie Bruun cea care este în spatele proiectului de atmospheric black/post-metal/folk MYRKUR. Touch My Love and Die este piesa aleasă de vikingii dani să fie trimisă la Viena. Și dacă ești afon cam ar trebui să realizezi că este ceva putred în muzica de pe la noi.
Aici și varianta live, în caz că nu o știți pe blondă și vă întrebați dacă duduia daneză are voce la fel de bună ca duduile noastre. Pentru liniștea lui Smiley, Moga și a Andreei Băla, în 2016 această domniță se producea în 2016 la Wacken. Deci stă bine pă voce.
Amalie Bruun, compozitoare, actriță, model, și-a început cariera în muzică în New York cântând pop leșinat într-o trupă numită Ex Cops. Întoarsă în Danemarca să așeze muzica cam în felul de mai jos.
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Cred că ne-ar fi mai bine să sărim Eurovisionul decât să trimitem gherle din astea. Și așa e anotimpul de austeritate, economisim fondurile de distracție a unor panarame de ambele sexe.
De fapt, să-l sărim măcar un cincinal sau două. Poate se mai decantează un pic apele în care se scaldă păsăretul cântător autohton.
Nu știț dvs ce este muzica bună.
Eu zic că aruncăm banii aiurea.
Iar despre Myrkur, doar cuvinte de laudă. Am si vazut-o live în urmă cu vreo 3 ani.
Ps. Plm! Au trecut 8, de fapt.
Chiar mă întrebam ăla cu tornero mai cântă?
M-am făcut de râs pe un grup mai acum o săptămână pentru ca nici nu știam ca românii concurează. Mai bine făceam buget de austeritate și stăteam, dracu’ acasă!
#bolojane.
Singura notabilă din listă este, da, Alexandra Căpitănescu.
Dacă nu o aleg pe ea pe 4 martie, vom fi penibili la Eurovision 2026. Părerea publicului (nr. de vizualizări pentru fiecare piesă) se pare că ar putea conta în caz de egalitate, ceea ce nu este prea bine.
Sunt convins că nu o să fie ea.
Acum că am ascultat piesele live, nu pe toate, că n-am răbdarea ta, mă bate un gând serios să-mi retrag recomandarea! 🙂
HVNDS mușcă mult mai bine din scenă.
De fapt, după ce am văzut prestația live a lui MIRKUR aș lua un loc lângă OldJohn. Puteau să folosească banii ăștia cu folos, ca de tocat tot îi tocau. Măruță e liber de contract:)
HVNDS s-au chinuit să sune a Loredana mai pe rock.
Te-am bombănit că m-ai pus să ascult primele 4 piese. Nici la 5, 6, 7 n-a fost altfel.
Vanu ăla e ca la o serbare la liceu, de pe vremea mea!
Monica Odagiu îmi place foarte mult, dar nu m-aș prezenta niciodată cu așa ceva la Eurovision.
Într-adevăr, Alexandra Căpitănescu e singura opțiune cu care nu mi-ar fi deloc rușine deși aș fi apreciat un pic de finețe la interpretarea live.
Mi-au trecut bombănelile. N-aș fi ascultat în altă parte piesele propuse.
Yep, s-a străduit prea mult și asta nu este întotdeauna bine.
Am făcut eforturi, dar poftim părerea mea 🙂
1) Alejandro Zandes & Emil Rengle
Refrenul corect era „nanananana, nanananana/ nanananana la p*** mea”.
2) Edward Maya X LavBbe X Costi
Costi avea măcar obiceiul de a face piese cu pixde bune. Pare că i-a dispărut și obiceiul ăsta.
3) Emy Alupei – Tili Bom
„Ia uite ce goală sunt/Ți-o scol chiar și din mormânt”. Nu.
4) HVNDS – Dor
Ăștia sunt exact ceea ce cred că ar ieși din împreunarea epidermică dintre Tudor Chirilă și Trooper.
5) Monica Odagiu – Fereastră pentru un orb
Această doamnă este o doamnă. A plecat ca om de muzică, și-a dat seama că nu are ce să facă pe zona aia și a trecut pe teatru. A cântat și cu Dan la Sala Palatului, am înțeles că au fost și împreună, mi-a luat răsuflarea când am auzit-o. Doamna este mortală din mai toate punctele de vedere doar că a greșit țara.
6) Olivia Addams – Croco
Vreau penis. Îmi dați? Nu eu, desigur, ea. Și Xonia.
7) Robert Lukian – Fire to the lies
Ăsta plânge că nu are și el produse de șaormerie cum are Dorian „Substanțe” Popa.
8) Vanu – Therapy Enemy
Foarte bun bateristul, nu știe foarte bine nici măcar în ce să dea ca să mimeze. Cred că asta ne spune totul.
9) Yguana – Happy Birthday
Aici sunt de acord cu tine. Ne facem că nu există Odagiu și putem considera că asta este piesă.
10) Alexandra Capitanescu – Choke Me
Sunt Căpitănescu/Un fel de Bumbescu. Și exact asta face doamna, atacă atunci când nu trebuie și atacul ăla se termină cu un roșu.
De final? Singura dată când România a avut o piesă de calitate a fost când s-a dus Bittman acolo, cu „Dincolo de nori”. Ba am avut și vocal. Acum avem o altă piesă de calitate și o altă voce. Odagiu. Doar că este degeaba.