Un om din trecutul meu are cancer iar șansele ca boala să se rezolve cu bine sunt, după spusele medicilor, de aici și de dincolo, zero. A fost descoperit prea târziu, deh, analize nefăcute cu anii, cu toate că putințele financiare nu erau o problemă, chimio nu își mai face treaba, au apărut durerile, calmantele sunt și ele din ce în ce mai puternice, mai multe și înghițite mai des.
M-am întâlnit întâmplător cu el și vâzându-l străveziu și înconvoiat, l-am întrebat, ce bou și eu, era vizibil că nu avea cum să fie, dacă este ok. Am cancer și o să mor, m-a informat cu o seninăte care m-a șocat.
Nu te obosi, nu sunt și nu o să fiu bine, în toată ecuația asta singura cunoscută este moartea mea, mi-a spus zâmbind amar și resemnat, oprind astfel din fașă reacția mea reflexă de încurajare.
Dar știi ceva, Cătă, cei vechi, așa îmi spun, înainte să ajung o carne chinuită de dureri, cu mintea extirpată de opioide sau ce o să bage ăștia în mine, o să mă sinucid, chiar dacă ei nu înțeleg că trebuie să mă lase să plec.
Ei fiind familia lui, părinții, fratele, soția și copiii. Mai vorbim, amigo, dacă mai treci pe aici, scuza-mă, îmi este din ce în ce mai greu să stau prea mult într-un loc. A plecat cu capul în jos și pieptul privind pământul, un suflet singur, prin mulțimea grăbită care umplea trotuarul. I-am privit silueta subțire depărtându-se, și am realizat, exact când amicul meu a dispărut printre blocuri, că nici măcar o secundă din puținul timp petrecut cuel, nu am încercat să îl fac să se răzgândească.
Zilele astea o să mă întâlnesc cu el, nu ca să îl conving ca să nu o facă. Vreau doar să vorbim, poate fumăm în tăcere o iarbă, și să îi urez drum bun, nimic altceva.
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Acum vreo luna de zile am fost la o slujba de inmormantare. A fost eutanasie. Omul avea cancer, nu mai putea, medicii nu mai aveau ce face in afara de a-i administra calmante. Toata stima mea se duce la familia lui, sotie, copii, nepoti care i-au respectat ultima dorinta de al lasa sa plece dintre ei cand inca mai era pe picioare si nu o planta. Omul si-a pregatit inmormantarea asa cum a vrut. Familia a putut sa isi ia la revedere de la el, intr-un mod placut.
În Belgia eutanasia legală, în românoasa este împotriva voinței Domnului.
Sper să ajung să trăiesc într-o țară unde eutanasia să fie legală în astfel de cazuri. Sau să ajungă medicina la rezolvarea lor.
Vezi Belgia.
Bună idee.
Am un client pe care îl știu de șapte ani cu cancer. Prin iunie m-a chemat să termin ceva început acum câțiva ani, în etape. Voia să lase lucrurile în ordine, mi-a zis că medicii nu ii mai dau medicamente,ca nu ii mai fac nici chimio. I-am spus să privească partea frumoasă a poveștii : toți ăștia 17 ani de la descoperire au fost un bonus și că a apucat 77. Alții nu sunt așa norocoși, se curăță la 40 în două luni de suferință, de nici nu știu ce i-a lovit. Nu am mai avut puterea să îl caut, părea destul de ravașit și eu chiar m-am atașat de el fiind primul meu client în Norvegia. Am încercat să trimit un mesaj în august de ziua lui, dar nu a răspuns.
Măcar lasă lucrurile de pa lângă casă aranjate, casa e vopsită,stație de încărcare pentru ultimul model de Mercedes electric, cu linie de curent trasă până în garaj, inclusiv lemne pentru iarna asta are,inclusiv la cabana de la munte a tot aranjat în ultima perioadă.
În Norvegia eutanasia nu este opțiune legală în cazuri din astea?
Nu, deși spiritul lor ar fi predispus la a accepta asta.
Proprietarul casei unde locuiesc a căzut pe scări și a făcut comoție cerebrală. S-a încercat salvarea lui dar un Parkinson și alte complicații cardiace preexistente au dus la un infarct. După resuscitarea cu succes a fost întrebată nevasta și cei cinci copii (peste50) cum să procedeze spitalul la următorul preinfarct. Când li s-a spus că o nouă resuscitare ar putea duce la salvarea lui dar rămânerea pe viață în stadiu de legumă conectată la un scaun, cu toți au fost de acord că tatăl lor a trăit 82 de ani în demnitate și că nu și-ar dori un astfel de ieșire din scenă
tata a refuzat, după prima ședință, chemo! urletul meu este legat de întrebarea dacă nu se infecta în IRO cu klebsiela și încă un carcalac ar fi cunoscut-o pe fie-mea, care a venit la 3 luni după ce s-a dus el!
fmm de țară!!!
n-am fumat de astea în viața mea, da’ dacă mi se întîmplă, bag iarbă pînă la final!
Răruț este bine să bagi un verde.
În ultimii ani au făcut cancer 2 colegi de serviciu.
Unul la stomac (59 ani), unul la gat (50,ani, de la hpv).
Amândoi sunt bine acum. Operații, radioterapie, chimio etc.
Stiti care e partea amuzanta? Erau d’astia antivaccinisti, big Pharma, chip-uri etc.
Credeți că după ce au fost salvati de doctori si-au schimbat părerile???
Parte buna e ca nu sunt georgisti/suveranisti…
Incredibil câți proști sunt pe plaiurile astea.
Pana in 2020 știam ca exista prosti.
Dar ceea ce am văzut după 2020 (covid) a întrecut orice imaginație…