Am povestit mai demult pe la Vasilescu, împrejurările în care ajutorarea unei doamne a adăugat colecției mele de băiet rău, un dosar penal.
Povestesc pe scurt cum am câștigat această minunată distincție penală. În blocul alor mei, se mutase o familie tânără, under treizeci de ani, sau pe acolo, foarte combativă, mare performeră de balamuc, prea conațională, care își încheia scandalurile domestice, urlate din toți rărunchii anatomici, cu câte un meci de box.
Confruntările aveau un typo, dădea și el, raspundea și ea, dar într-un final cel care își dorea mai mult victoria, adică el, câțtiga prin unanimitate de pumni și palme. Când victoria lui era clară, de la pugilism se trecea în atletism, proba 32 de scări viteză.
Degeaba i-au reclamat proprietarii, marea lor majoritate în vârstă, tot ce au primit din partea sectoristului, miliției române, a fost o tragere pe cur în formă continuată. Cu ce au răsplătiți reclamanții? Cu amenințari cu bătaia, tăiat gâtul, rupt oasele, din partea degrabă pălmuitorului de soție. Bineînțeles, pentru că poliția a intervenit promp și dârz, balamucul a continuat nestingherit.
Fusesem să cumpăr alor mei câte și pe când urcam scările, cu două sacoșe în mânuțe, ușa celor doi simpatici fără liniște, s-a deschis violent, făcându-mă martor fără voie a unei scene grotești de violență conjugală.
Ca să o scurtez, ea a fugit, pe lângă mine pe scări în jos, încercând, așa cum mai făcuse de nenumărate ori, să ajungă la ușa de la intrarea în bloc ca să își găsească salvarea în stradă. El după ea, eu dând drumul la sacoșe, ca să îi împușc o directă de dreapta, direct în barbă. Ea a fugit din inerție încă un etaj, el în timpul ăsta s-a dus la somn. În timpul ăsta eu îl verificam pe prost să nu își fi scăpat limba pe gât s-a întors și ea.
Am întrebat-o, ești ok, îți târăsc prostu’ în casă, chemăm miliția, ambulanța, popa, aruncăm apă pe el, vrei să îi dai un șut ân gură, că mă uit în altă parte, din astea de salvator? Pentru că era ușor incoerentă, i-am împins dobitocul pe holul de la intrare al apartamentului în care coabitau deloc pașnic, am mai întrebat femeia dacă o mai pot ajuta cu ceva, a spus că nu, așa că mi-am recuperat sacoșele și am urcat la mama.
Treijde minute mai târziu, în timp ce beam o cafea cu mama, am auzit soneria și pe cale de consecință m-am dus să deschid. În pragul ușii, inspirând siguranță și încredere, stătea un milițian mai în vârstă însoțit de un polițist mult mai tânăr.
Băi recunosc, mă așteptam să primesc un semn de la reprezentanții legii după ce îl lăsasem preș pe dobitocul ăla. În timp ce încercau să mă identifice, mi-am umflat puțin pieptul de salvator în așteptarea laudelor din partea bravilor apărători ai liniștii și ordinii, pentru că dovedisem că sunt un cetățean vigilent care a sare fără preget în apărarea celor mai slabi și vulnerabili membri ai societății.
Am primit în schimb o reclamație, de la ea, de la bătuta, mânca-v-aș gura, pentru că îi bătusem soțiorul, lovindu-l fără motiv, ca o bestie cu chip de om.
Pentru robinhoodismul meu m-am ales și cu un frumos dosar penal. Care s-a rezolvat prin N.U.P. după ce am tras niște sfori și am avut o discuție foarte fructoasă, la ceas de seară, cu cei doi. Aaa, și am uitat, am plătit și o amendă penală de vreo 900 sau 1000 de lei, nu mai țin minte.
Acum, în caz de martori fără voie a unui act de violență a unei femei, copil, bătrân, care este prima voastră reacție? Interveniți ca subsemnatul, stați deoparte și sunați poliția, treceți pe trotuarul celălalt?
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Stii vorba aia: facerea de bine e f-tere de mama.
Frate-miu erema sa pateasca si el ceva de genul. Nu bataie, doar ceva verbal. Noroc ca il cunostea politistul pe frate-miu.
O directă nu se consideră bătaie.
Nu știu ce să zic, nu n-am întâlnit cu astfel de situații. Primul gând este să-ți răspund că mi-aș vedea de treabă, pentru că e posibil să aibă și un cuțit în mână sau o bâtă ceva. „Bărbații adevărați” așa le aleargă pe femei.
Da’ cred că contează și în ce împrejurări te afli. În situația ta cred că mă puneam în calea lui să-i mai iau din elan nicidecum să-i aplic un croșeu.
A fost directă de dreapta, te rog, frumos. În situații de genul nu m-aș risca să îi dau timp și spațiu să își îndrepte furia și energia spre mine, prefer să îl neutralizez pentru siguranța mea.
😄😄
Nu.
Nu am de ce, este strict problema lor. Mi-am făcut partea pentru țară și oameni, suficient.
Și dacă ești, fără vină, de partea greșită a pumnului, parcă nu ți ai dori să treacă pe lângă tine cineva care gândește așa.
Edelweiss, am făcut ce era de făcut atunci când a fost de făcut. A făcut și tata ce era de făcut atunci când era de făcut. Am priceput ce era de priceput. Adică exact ce și cum povestești tu mai sus. Dacă este vorba de familia mea și e să fie ceva, ok, facem, am ajutor inclusiv de la cei cu care am făcut lucruri pe care alții le văd la TV în filme. Dacă nu, ei, atunci e cum spuneau Beatles, Let It Be. Am dus destule lupte pe care nu trebuia să le duc și am ieșit șifonat din toate. Neamul românesc este ceva pentru care nu trebuie să verși nimic 🙂
Cum se potriveste articolul asta :).
Ieri cand traversam strada o batrana cu sacose i-a taiat calea unuia care traversa impreuna cu mine pentru ca autobuzul oprise inainte de trecere si deschisese intelept usile. Ala, din senin, s-a pornit pe injurat: „unde te duci proasto, proasto, cat de proasta esti, nu mai muriti odata fir-ati ai dracu de prosti, stati acasa etc”. Batrana s-a suit in autobuz fara sa il bage in seama si eu am ramas cu individul pe trotuar la semaforul urmator. Ma gandeam sa ii zic vreo doua dar, cumva, m-am abtinut. Probabil ca subconstientul meu, mai istet ca mine, l-a citit pe tip.
Ala a continuat sa injure in acelasi registru pana ne-am separat drumurile. Am avut timp sa vad ca avea o surubelnita sau ceva de metal in mana pe care o strangea nervos. Avea un vibe de om din ala care sta sa plesneasca.
Daca as fi intrat cu ala in vorba cred ca aveam o surubelnita in plus acum, infipta undeva. Degeaba.
Nu cred ca e un raspuns simplu de dat la intrebarea lui Edel. Probabil toti intervenim atunci cand pasivitatea e mai dureroasa decat eventuala bataie sau plangere penala.
Si eu am povestit tot pe la Ceaușescu cum am făcut pe salvatorul, cam la fel ca in cazul tău de una îți dau și popa îți cântă. Când a picat prostul pe jos, cine și-a luat o geantă în cap de la proastă… da exact prostul care intervenise. La mine nu s-a lăsat cu poliție, dar pot să spun că nu aș mai vrea să fiu lovit de o geantă ce aparține unei femei. Cred că avea minim un set de chei de la 10 în sus și vreun patent, poate și un ciocan ceva că cine știe poate avea nevoie. Oricine știe că în geanta unei femei găsești de toate!
Dar ce io sunt Mircea Badea? Eu numai cu arme de foc știu și nu posed una.
Dacă ii puneai ăluia o piedică discretă crezi că își frângea gâtul pe scări?