În timp ce bântuiam străzile cataneze, cele mai multe dintre ele mai dubioase ca guvernul Niculescu, am observat că, atunci când trotuarele erau ocupate de grupuri de persoane care adăpostesc în organism cantități impresionante de eumelanină, toți turiștii care mergeau până atunci pe trotuar executau din timp manevre largi de ocolire.
Chiar m-am uitat dacă înaintea fiecărui grup de cetățeni cu excedent de melanină este plantat vreun indicator de ocolire la dreapta sau stânga, după caz, că prea se arunca lumea pe carosabil când întâlnea genul ăsta de obstacole.
Nu conta că ăia erau doi și se lăbărțau pe tot trotuarul, iar grupul de turiști includea un număr de bărbați din care se putea forma o echipă de futsal plus vreo trei rezerve: se executa căcatul ăla de manevră de ocolire.
Băi, nu bravez, dar nici aici și nicăieri altundeva un grup de cetățeni, indiferent de număr, rasă, religie, sex, nu a stat între mine și traiectoria mea. Ești bulangiu și obturezi căi de acces publice, fii sigur că trec prin tine sau peste tine.
În timp ce pășeam prin mijlocul fiecărui grup gălăgios, pe care ai mei îl ocoleau și ei cu aceeași sârguință ca restul, cu siguranța soldatului sovietic peste grumazurile românilor, am realizat că, și după cincizeci de ani, boxangiul rocker cu ceafă lată și fitilul extrem de scurt nu a dispărut din peisaj niciodată.
Este bine cu cultură, și cu ham-ham de chihuahua pe net, dar câteodată dimensiunea coaielor și pumnii mei minte n-are te țin departe de a fi călăritul de serviciu. Mai ales de când omenirea, sau mare parte din ea, a șters dintre necesități drumul la bibliotecă.
Nu știu ce motive aș putea avea, dar eu cred că vremurile de pace socială se vor risipi în toate zările mai rapid decât se crede.
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Nu-i văd bine pe isisienii care vor veni după covrigii gratuiți ai lui Ciolacu la tine în urbe. Cam ca pe tanti Auguri: fără dinți în guri.
Omenirea se îndreaptă lejer spre un techno Ev Mediu, din ăla cu nuanțe întunecate. Capitalism sălbatic, prostie şi incultură naturală care duc la înmulțirea manipulărilor și recrudescenţa ideilor considerate până nu demult istorie. Antivaccinismul și antiștiința cuplate cu fundamentalism religios. Natalitatea crescută doar în zonele geografice sau sociale care nu au pus ambele picioare în secolul 20, necum 21. A, și bazatul excesiv pe AI, mai nou. Apropo de asta:
https://www.facebook.com/story.php?story_fbid=122241874652046333&id=61551389990006
Și crezi că cu băeți din ăștia merge cu citate sau cu contondente?
E de efect un citat de încheiere, după ce aplici argumentul contondent. Nu înainte, că nu există disponibilitatea culturală. Asta e o lecție pe care Europa occidentală a cam uitat-o.
Procedez exact la fel. Dacă circuli pe partea greșită a căii de acces, suporți consecințele. Eu nu mă dau la o parte.
A fost amuzant, că nu pot să zic altfel, când pe trotuar circulam regulamentar și o femeie care venea din sens opus se grăbește și se proțăpește în fața mea zicând că ”eu am ajuns prima!” I-am explicat calm că e pe partea greșită a drumului. Văzând că n-am nici o intenție nici să mă dau la o parte, nici să mă cert cu ea, a plecat trântind picioarele.
Nu cred că trebuie să mai menționez că femeile în situații de criză au mai multe coaie ca bărbații.
Eu procedez altfel: încep să vorbesc în engleză, nemișcându-mă nici măcar un centimetru. Dacă zice ceva în română, îi răspund că dacă tot suntem în Londra, hai să vorbim engleză.
Când m-am întâlnit cu Kross, se vedea de pe Pluto că el este ăla care s-a dus la bibliotecă iar eu venisem să recuperez ceva creanțe ori îi eram badigard. Deci mă scutește moaca de poligloteală.
Nici pe mine nu mă dă poligloțeala afar’ din casă, bâigui 2-3 cuvinte acolo, că n-am făcut niciun minut de engleză în prea lunga-mi viață.
Franceză, română, rusă, japoneză, un pic de engleză, deja ne apropiem de hiperpoligloțeală.
Ca să fim extrem de corecți, un pic de română.
Da’ când a fost mersul la bibliotecă o necesitate pentru omenire?! Că ”pe vremea mea” sigur nu.
Din comentariile de aici și mai ales de la tânărul mongol, păreți că biblioteca nu v-a fost străină.
Ca să păstrăm nota nostalgică, putem adăuga o idee practică temei din articol: „Nici ceafă fără carte, nici carte fără ceafă”.
Adică bulgarii e culți?
Culți, culți, da-i strică folclorul şi tradiția balcanică, au boala unui dans, de-l dansează şi ai noştri, ceva cu doi paşi în față, doi în spate, şi o tură de bătut pasul pe loc. Ultima rundă, hop trecem la Euro, hop votăm un premier rusofil, haida-ha şi tropa-trop.
Te-ai repatriat la timp, au ajuns si la noi stirile cu greva a camionagiilor.