Văzute #4

Am mai frunzărit niște filme și săptămâna asta. Am mai trecut, maxim zece minute, prin încă vreo două pierderi de timp și nervi,că filme nu se pot numi, care au fost atât de nasoale că singurul vocabular cu care le pot însoți ar fi al unui tractorist cu juma’ de clasă. Sper să dea peste ele unii care nu sunteți voi. Săptămâna care a trecut aveam în plan să văd Heart of the Beast și ultimul Avengers. Dar s-a întâmplat viața și nu am avut cum să fac prezența la cinema. Sper să ajung săptămâna asta.

The Long Walk (2025) – HBO 

Adaptare după primul roman scris de Stephen King pe la nouăspreze anișori. A fost primul scris dar nu a fost și primul publicat. Din fericire pentru toată lumea, primul care a văzut lumina tiparului a fost Carrie. Asta nu tranformă The Long Walk în ceva inconsistent, dimpotrivă. Cartea este bună și din fericire ecranizarea este bună și ea. Un film bun, dar trist. De urmărit.

Cold Skin (2017) – unde prindeți

Trec la plusuri: acțiunea escaladează extrem de repede după minutul cinci, filmul a reușit să mă țină în priză, scenariu mișto. La minusuri: se putea obține mai mult, sunt momente când filmul se vrea profund și nu ar fi cazul de lălăieli, ăia doi actori au momente când par că se screm artistic. De urmărit? Dap, nu strică

The Last House (2026) – Netflix

Dacă vă era dor de lockdown, dar nu din ăla semiopen cum fuse în pandemie, filmul ăsta o să vă aducă în punctul în care o să apreciați, cel puțin pentru câteva ore, libertatea de a ieși când vreți din casă. Nu este un film rău, conceptul este interesant, oamenii joacă decent, se putea mai bine. Adică ăia care au făcut scenariul au trecut peste momentele cu adevărat importante pentru înțelegerea a de ce se întâmplă astea cu seninătatea politicianului român peste întrebările despre avere. De văzut!

.