Salutare lume și bine că ne-am regăsit! Și selecția de asta o să fie o varză muzicală, știu că pretențioșii cu vocabular bogat o vor clasifica ca fiind diversă, eu rămân la etichetarea ca fiind o ghiveci de crucifere.
Știți deja placa, sper să găsiți ceva care să vă placă și să nu ezitați să spuneți ce. Până data viitoare, să aveți grijă de voi ca să puteți avea grijă de toți ai voștri.
Pele, Ronaldo, samba, Copacabana, Max Cavalera, Igor Amadeus Cavalera, este é o Brasil pentru mine. Una peste alta, Soulfly are piesă nouă, cu rădăcini etno și un clean vocal mișto.
Așa cum spuneam, le amestec, cu plăcere, de nu mai știe omul ce ar trebui să asculte. Angela di Vicenzo și prietenii ei italieni care sunt trupa italiană Secret Rule vin de obicei cu piese de modern/electronic metal foarte, foarte catchy. Nici asta de atăzi nu face excepție.
Din 2003, americanii de la Abysmal Dawn dăruiesc lumii blackened thrash cu rădăcini în death metalul tehnic de calitate superioară. Ultimul lor single nu face excepție.
Finlandezii de la Dyecrest s-au reunit după o pauză de zece ani, în 2018, și bine au făcut. Fac un power metal progresiv destul de elaborat care ar fi fost păcat să nu fie compus.
Elizabeth Zhovnerchuk vocalista trupei letone Morphide face o treabă al dracului de bună pe piesa asta și nu numai. Amestecul de alternative metal și progresiv cu metalcore cu influențe de djent și groove este unul de top.
Din Eleveția with thrash amestecat cu elemente de melodeath, vin băieții răi de la Total Annihilation cu o piesă extrem de bună pentru trântit uși în nas.
Trupă din Brazilia, Creatures sună ca trupele de aur din anii ’80, când glam metalul înfierbânta trupurile corporatistelor scapate din birouri la concertele băieților rebeli cu părul făcut permanent.
Phenomy prestează un thrash amestecat cu alt și groove care vin din Liban. Yep, chiar de acolo, și sunt extrem de buni. De la oamenii ăștia vă recomand cu căldură albumul lor de acum trei ani, Syndicate Of Pain, merită fiecare minuțel.
Vă lăsam eu fără ceva simfonic metal, din ăla bunuțu? Elenion, proiect internațional de metal simfonic epic, operat de vocea solistei Berenice Piceda, combinând riff-uri puternice și aranjamente orchestrale grandioase cu influențe din muzica tradițională globală.
Sable Hills sunt un band japonez, dat dracului, de thrash metalcore, yep, există, care îmbină agresivitatea și riff-urile rapide de thrash (adesea comparate cu As I Lay Dying sau Parkway Drive-ul timpuriu) cu Melodic Metalcore modern. Lirica explorează adesea teme de luptă, depășire de sine și identitate culturală (Spirit of Yamato). Să nu ratați albumul lor de anul trecut, Odyssey.
Atât pentru astăzi, zece piese, zece toate, din care sper să vă placă măcar una. Dacă nu mai tragem o tură și duminica viitoare. Selecția o aveți acilea, Lista lui Edelweiss – colțu’ cu metale #153
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Plăcut mai ales japonezii. Salvat și albumul. Merci!
M-au uns pe suflet și Soulfly, Morphide, Total Annihilation.
Japonezii sunt foarte buni. Și ăia menționați de tine stau bine.