Sunt situații când te întâlnești cu muzică care te determină să nu mai ții cont de propriile impuneri. Astăzi un album pe zi devine două albume pe zi, că ofertă de muzică bună.
Weltenbrandt este o premieră pentru mine, sunt destul de sigur, ca și pentru cei mai mulți dintre voi. Am văzut că discografia lor mai conține un singur album, Schöpfung, apărut în 2018, ambele fiind materiale independente. Sper să am timp să îmi fac o idee și despre discul de debut, presimt că o să fie la fel de bun ca ăsta.
Austriecii deschid cu Melancholia Urgewalt, lăsând deoparte intro-urile tipice de genul, începem cu un minut și treijdesecunde de instrumental, optând pentru un asalt în forță.
Rețeta este simplă, prima melodie, epică, a doua, Apotropaion, la fel, cu un plus de viteză dar fără să piardă un gram de melodicitate. Oamenii livrează, fără îndoială, unul dintre cele mai digerabile albume de black ale anului, cu muzică care poate mulțumi pe deplin, în egală măsură, și ascultătorii de black de cursă lungă și neofiții.
Cântec după cântec ești purtat într-o călătorie la limita dintre vis și realitate, este un album de visat cu ochii deschiși și zâmbet pe față. De aceea trebuie să îl ascultați.
Weltenbrandt – Transzendenz Schatten Romantik
Descoperă mai multe la Lista lui Edelweiss
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Mi-au plăcut, mai ales cele fără răgete, Ornament, Serenade.
Este black metal nu este Banciu, trebuie growling. Dar totul este digestibil.
Ca neofit si incult in materie de melomanie si asta si cel hispanic merg mai bine pe parte instrumentala , partea vocala irita , perceptia mea de barbar . Mersi pentru ele .
Nu există metal extrem fără growling.
Nu contrazic , doar ca sunt melodii pe care intra bine si pe care nu , fiecare dupa urechea lui /ei , sa nu discriminam , dar poate cand am ascultat eu eram cu estrogenul sus de la soia si nu ma simteam mascul :)))